Insemnari

Locul 105 la cuseta. Patul de sus. Era ultimul pat la cuseta. Ma astepta o zi obositaore de luni in Bucuresti asa ca aveam nevoie de tot somnul pe care puteam sa-l obtin. Ajuns in compartiment era doar un pat ocupat. 106. M-am urcat la mine sa-mi pun lenjeria pe pat fara sa ma intereseze cine ocupa patul din fata. Dupa 15 minute in care m-am chinuit sa pun cearsaful pe pat si sa acopar perna jegoasa m-am intins si eu. Mirosul de mucegai m-a facut sa renunt sa ma invelesc cu cearsaful pseudo alb si sa ma gandesc pentru prima oara la boli de piele. Intors cu capul spre culoar am obervat ca in fata mea era o blonda de anu 2-3 care se chinuia sa doarma. Avea o fata interesanta, mult prea simetrica pentru gusturile mele dar era prea aproape de miezul noptii ca sa mai fac mofturi.

Cand eram mic obisnuiam ca inainte sa adorm sa ma gandesc la moduri in care as putea sa mor. Nu erau ganduri de sinucigas ci doar imaginatie bolnava luata pe campii. Acum eram in tren. Ultimul vagon. Ultimul compartiment. Patul de sus. Ce s-ar putea intampla? Daca ne-ar prinde un cutremur pe un pod si podul s-ar prabusi exact dupa ce au trecut primele n-1 vagoane si vagonul nostru ar ramane suspendat deasupra prapastiei? Probabil ca vagonul nostru n-ar reusi sa traga tot trenul in golul de jos si nici nu s-ar desprinde. Eu sunt in patul din spate deci m-as sprijini pur si simplu de perete. Nici macar o zgarietura. Aveam nevoie de un alt scenariu. Sau…

-Hei… nici tu nu reusesti sa adormi?
-E prima oara la cuseta. De obicei nu reusesc sa dorm prima noapte intr-un pat nou. Nu stiu ce a fost in capul meu cand mi-am luat biletul asta. Poate ma gandeam ca imi iau bilet la Orient Express.
-Eu de obicei reusesc. Oricum, vroiam sa-ti fac o "propunere" mai ciudata. Vrei sa facem schimb de paturi?
-Sigur… dar… sunt curioasa, de ce? Nu e ca si cum tu ai merge cu spatele si eu cu fata.
-Inainte sa-ti spun vreau doar sa-mi promiti ca nu o sa ma crezi nebun dupa ce iti zic.
-Iti dai seama ca nu iti pot promite nimic. Deabia te-am cunoscut.
-Ok… E pentru binele tau oricum. Daca trenul e prins de un cutremur foarte foarte puternic pe un pod care se prabuseste si vagonul nostru, care e ultimul, ramane suspendat deasupra unei prapastii cu un unghi de 60 de grade, sa zicem, tu ai cadea din pat peste patul de sub mine sau, mai rau, direct jos si sigur te-ai lovi. Asa, daca ai sta in locul meu nu ai pati nimic ca ai veni direct in peretele care e la 10-20 de centimetrii. Mama m-a invatat sa fiu gentleman si sa le protejez pe fete pe cat posibil. Si de aceea…
-Dragut… Putin probabil dar dragut. Eu ma gandeam ca o sa ne prinda cutremurul pe mijlocul podului si nu ar mai conta. Dar oricum, dragut!
-Nu e nevoie sa razi…
-Serios… aproape la asta ma gandeam si eu. Hai sa facem schimb, ca oricum daca se confirma teoria mea nu ar conta in ce pat "dorm"
-Ok. Hai.

Ne-a luat cam 5 minute sa facem schimb de paturi. In timpul asta am reusit sa o vad mai bine pe tipa pe care o salvam de la niste foarte probabile vanatai. Mai evidente decat probabilele vanatai erau insa privirile mele inspre maieul ei albastru. Arata decent pentru cineva cu fata asa simetrica.

Odata instalat in patul ei care mirosea tot a mucegai s-a lasat din nou linistea. Pseudo liniste. Eu ma uitam in gol spre ea cum se fataia in noul pat. Zgomotul trenului care trecea prin tunelul din Ciprian Porumbescu a fost intrerupt de o remarca de-a ei surprinzator de pertinenta:

-Tu ti-ai dat seama pana acum ca nu ai cum, “fizic” vorbind, sa te culci cu toate tipele care iti atrag la un moment dat atentia. Nu ma refer la mine, desi maieul asta subtire vad ca ti-a atras privirea, ci asa in general… un lucru la care tipi se gandesc prea putin. Prea multe decoltee ca sa ai timp intr-o viata de om. Zic si eu asa, nu de alta dar nu pot adormi.

Ce as fi putut raspunde? Ca ma uitam in gol? Poate asta dar era o chestie prea adevarata si generala ca sa pot sa o contrazic, oricat de mult as fi vrut.

-Ai adormit cu ochii deschisi sau nu poti sa dai dreptate unei tipe pe care tocmai ai cunoscut-o?
-Nu, nu dorm. Si nu, nu e asta. Pur si simplu… ai o fata prea simetrica…

Cat de jalnic a fost raspunsul meu. Nu eram pregatit pentru asa ceva. Eu nu vroiam decat sa o salvez de niste posibile vanatai. Ea… evident ca a ras. Ce putea sa faca si ea… sa rada…

-Sa inteleg ca iti plac tipele cu fete simetrice. Esti obisnuit sa iesi cu astfel de tipe la bere si sa aveti discutii paralele si in gol… Te inteleg!
-Poftim? De ce?
-Pur si simplu. Esti Pesti!

As fi vrut sa-i raspund dar din nou eram fara cuvinte si oricum ajunseseram deja in Suceva si au urcat si ceilalti patru posesori de paturi din cuseta noastra.