Insemnari

105 – 106

Filed under: Aberatii,Povesti — Gelu July 25, 2009 @ 20:37

Locul 105 la cuseta. Patul de sus. Era ultimul pat la cuseta. Ma astepta o zi obositaore de luni in Bucuresti asa ca aveam nevoie de tot somnul pe care puteam sa-l obtin. Ajuns in compartiment era doar un pat ocupat. 106. M-am urcat la mine sa-mi pun lenjeria pe pat fara sa ma intereseze cine ocupa patul din fata. Dupa 15 minute in care m-am chinuit sa pun cearsaful pe pat si sa acopar perna jegoasa m-am intins si eu. Mirosul de mucegai m-a facut sa renunt sa ma invelesc cu cearsaful pseudo alb si sa ma gandesc pentru prima oara la boli de piele. Intors cu capul spre culoar am obervat ca in fata mea era o blonda de anu 2-3 care se chinuia sa doarma. Avea o fata interesanta, mult prea simetrica pentru gusturile mele dar era prea aproape de miezul noptii ca sa mai fac mofturi.

Cand eram mic obisnuiam ca inainte sa adorm sa ma gandesc la moduri in care as putea sa mor. Nu erau ganduri de sinucigas ci doar imaginatie bolnava luata pe campii. Acum eram in tren. Ultimul vagon. Ultimul compartiment. Patul de sus. Ce s-ar putea intampla? Daca ne-ar prinde un cutremur pe un pod si podul s-ar prabusi exact dupa ce au trecut primele n-1 vagoane si vagonul nostru ar ramane suspendat deasupra prapastiei? Probabil ca vagonul nostru n-ar reusi sa traga tot trenul in golul de jos si nici nu s-ar desprinde. Eu sunt in patul din spate deci m-as sprijini pur si simplu de perete. Nici macar o zgarietura. Aveam nevoie de un alt scenariu. Sau…

-Hei… nici tu nu reusesti sa adormi?
-E prima oara la cuseta. De obicei nu reusesc sa dorm prima noapte intr-un pat nou. Nu stiu ce a fost in capul meu cand mi-am luat biletul asta. Poate ma gandeam ca imi iau bilet la Orient Express.
-Eu de obicei reusesc. Oricum, vroiam sa-ti fac o "propunere" mai ciudata. Vrei sa facem schimb de paturi?
-Sigur… dar… sunt curioasa, de ce? Nu e ca si cum tu ai merge cu spatele si eu cu fata.
-Inainte sa-ti spun vreau doar sa-mi promiti ca nu o sa ma crezi nebun dupa ce iti zic.
-Iti dai seama ca nu iti pot promite nimic. Deabia te-am cunoscut.
-Ok… E pentru binele tau oricum. Daca trenul e prins de un cutremur foarte foarte puternic pe un pod care se prabuseste si vagonul nostru, care e ultimul, ramane suspendat deasupra unei prapastii cu un unghi de 60 de grade, sa zicem, tu ai cadea din pat peste patul de sub mine sau, mai rau, direct jos si sigur te-ai lovi. Asa, daca ai sta in locul meu nu ai pati nimic ca ai veni direct in peretele care e la 10-20 de centimetrii. Mama m-a invatat sa fiu gentleman si sa le protejez pe fete pe cat posibil. Si de aceea…
-Dragut… Putin probabil dar dragut. Eu ma gandeam ca o sa ne prinda cutremurul pe mijlocul podului si nu ar mai conta. Dar oricum, dragut!
-Nu e nevoie sa razi…
-Serios… aproape la asta ma gandeam si eu. Hai sa facem schimb, ca oricum daca se confirma teoria mea nu ar conta in ce pat "dorm"
-Ok. Hai.

Ne-a luat cam 5 minute sa facem schimb de paturi. In timpul asta am reusit sa o vad mai bine pe tipa pe care o salvam de la niste foarte probabile vanatai. Mai evidente decat probabilele vanatai erau insa privirile mele inspre maieul ei albastru. Arata decent pentru cineva cu fata asa simetrica.

Odata instalat in patul ei care mirosea tot a mucegai s-a lasat din nou linistea. Pseudo liniste. Eu ma uitam in gol spre ea cum se fataia in noul pat. Zgomotul trenului care trecea prin tunelul din Ciprian Porumbescu a fost intrerupt de o remarca de-a ei surprinzator de pertinenta:

-Tu ti-ai dat seama pana acum ca nu ai cum, “fizic” vorbind, sa te culci cu toate tipele care iti atrag la un moment dat atentia. Nu ma refer la mine, desi maieul asta subtire vad ca ti-a atras privirea, ci asa in general… un lucru la care tipi se gandesc prea putin. Prea multe decoltee ca sa ai timp intr-o viata de om. Zic si eu asa, nu de alta dar nu pot adormi.

Ce as fi putut raspunde? Ca ma uitam in gol? Poate asta dar era o chestie prea adevarata si generala ca sa pot sa o contrazic, oricat de mult as fi vrut.

-Ai adormit cu ochii deschisi sau nu poti sa dai dreptate unei tipe pe care tocmai ai cunoscut-o?
-Nu, nu dorm. Si nu, nu e asta. Pur si simplu… ai o fata prea simetrica…

Cat de jalnic a fost raspunsul meu. Nu eram pregatit pentru asa ceva. Eu nu vroiam decat sa o salvez de niste posibile vanatai. Ea… evident ca a ras. Ce putea sa faca si ea… sa rada…

-Sa inteleg ca iti plac tipele cu fete simetrice. Esti obisnuit sa iesi cu astfel de tipe la bere si sa aveti discutii paralele si in gol… Te inteleg!
-Poftim? De ce?
-Pur si simplu. Esti Pesti!

As fi vrut sa-i raspund dar din nou eram fara cuvinte si oricum ajunseseram deja in Suceva si au urcat si ceilalti patru posesori de paturi din cuseta noastra.

Poze de acasa

Filed under: The picture of the day — Gelu July 23, 2009 @ 12:34

Claudiu Claudiu2

Claudiu3

vara

camp Orizont

Lumea creste

Filed under: Din viata — Gelu July 22, 2009 @ 09:59

In clasele primare m-am atasat destul de mult de doamna Invatatoare. Odata ajuns in clasa a V-a ea a devenit “doamna Invatatoare” pentru alti pitici. Pareau asa mici. Timp de un an am mers cel putin o data la doua saptamani sa le citesc povesti “piticilor” de clasa I. Intr-a VIII-a ei erau deja in clasa a IV-a dar tot ii vedeam cu un secol mai mici ca mine. Odata ajuns la liceu ii mai vedeam pe strada si ma gandeam ca eu am crescut.

Acum 3 zile eram pe o terasa de acasa si a aparut o pustoaica pe terasa. Dupa ce m-am infruptat cu imaginea fundului ei s-a intors cu fata si din fericire sfarcurile ferme nu ii erau acoperite decat de un maieu subtire. Evident ca mi-a luat ceva timp pana cand mi-am ridicat ochii sa-i vad si fata. Parea cunoscuta. Era una din pustoaicele careia ii citeam povesti cand era ea in clasa I.

Aberatii

Filed under: Personal — Gelu July 7, 2009 @ 13:23

Eram aseara pe la 2 prin Poli si mi-am dat seama cat de mult imi place sa aberez. Eram in punctul optim pentru aberat. Daca as fi baut cu doua beri mai putin probabil ca as fi reusit sa trec prin filtrul ratiunii ceea ce spuneam, asa era perfect. Spuneam lucruri total noi pentru mine. Daca as fi baut cu doua beri mai mult nu ar mai fi avut ce sa treaca de filtrul ratiunii. Imi place sa vorbesc despre faptul ca o pagina porn bine facuta poate duce la diminuarea efectului de sera cu pana la 20% in urmatorii 5 ani. De asemenea ma simt inteles atunci cand cineva imi spune ca tonul e defapt delfin si numele de “ton” e folosit pentru a nu avea probleme cu imaginea. E doar marketing si PR.

Partea proasta a faptului ca adesea ma trezesc aberand atat in scris, a se citi cateva posturi din categoria asta, cat si in “viu grai” e faptul ca uneori nu sunt luat in serios lumea crezand ca sunt in unul din momentele in care o iau pe campii de dragul de a afla cat de inalta e iarba prin alte locuri. Dar acum serios vorbind, voi nu credeti ca daca pornul ar fi si mai accesibil decat e acum am trai intr-o lume mai buna? Poate nu s-ar ajunge la diminuarea efectului de sera cu 10% dar sigur lumea ar fi mai putin stresata. Nu vi se pare ciudat ca incerci sa te destresezi uitandu-te la doua asiatice facandu-i un blowjob unui afro-american si trebuie sa dai 20 de click-uri pana ajungi la filmul de care ai nevoie? Timpul petrecut in fata calculatorului cautand imaginile salvatoare ai putea sa-l investesti in inventarea unei turbine eoliene cu o eficienta mai mare de 25% sau ai putea pur si simplu sa-l inveti pe pustiul tau de doi ani cum sa mearga pe bicileta ca sa nu foloseasca peste 20 de ani masina ca sa mearga la serviciu.

Eu daca aberez, tu ce faci?

Continuare

Filed under: Din viata,Personal — Gelu July 2, 2009 @ 13:51

Nu am mai scris de mult. Vroiam sa scriu un post mai lung despre cum nu s-a schimbat nimic odata cu absolvirea, cum hartiile care imi dau “dreptul si responsabilitatea” de a profesa ca inginer nu sunt decat cel mult niste hartii pe care la un moment dat le voi arata nepotilor incercand sa-i conving sa mearga la studii in afara. Am vrut sa continui seria posturilor criptice povestindu-va de dorinta mea de a merge la 20:45 in gara, de a ma urca in trenul spre “casa”, de a cobori din el dupa 8 ore si de a merge la “tara” unde sa iau pietre albe in buzunar si sa ma urc in parul meu de unde sa arunc cu pietrele in gaini. Asta era dorinta mea: sa arunc cu pietre albe in gaini. Intre timp a inceput sa ploua. Ploua de prea mult timp ca sa mai gasesc pietre albe.

Si totusi daca nimic nu s-a schimbat eu ce o sa fac? Din cand in cand mai am momente de euforie gandindu-ma ca as putea sa plec din Romania si sa lucrez/traiesc in Scotia, Olanda, Australia… Inevitabil ajung sa ma intreb: De Ce? Doar pentru ca e la moda printre “tinerii din ziua de azi” sa plece din Romania intr-un loc unde sa se poate exprima mai bine si unde sa nu fie inconjurati de coruptie, mizerie si nepasare? Pe mine nu ma deranjeaza nici una dintre astea. Nu sunt omul care sa ia coruptia, mizeria, prostia, etc ca pe o ofensa personala atata timp cat nu sunt inconjurat de oameni care sa participe dinamic la aceasta stare. Dati-mi niste prieteni langa care sa-mi beau berea linistit, niste colegi pe care sa-i consider inteligenti, o tipa pe care sa incerc sa o iubesc, niste nisip sub talpi din cand in cand, niste tipe faine pe strada si o sa ma consider “acasa”. Eu nu vreau sa schimb lumea. Eu nu vreau sa fac Romania o tara in care 90% din populatia ei sa fie mandra de tara in care traiesc, nu vreau sa rezolv toate frustrarile oamenilor care se lovesc de sistemul nostru medical sau juridic. Eu nu vreau decat sa ma simt ca acasa.

Ma sperie mai tare gandul ca acum sunt “om mare” decat faptul ca o sa locuiesc in Bucuresti sau ca o sa ma mut undeva unde nu o sa stiu pe nimeni. Sper ca o sa fiu linistit cu mine dupa ce inevitabil ma voi lega singur de niste funii. Inevitabil voi ajunge sa fiu legat de tipa pe care voi incerca sa o iubesc (a incerca nu exclude faptul ca voi reusi/reusesc), sa fiu legat de un credit bancar, sa fiu legat de … Poate ar trebui sa incerc sa copilaresc cat mai mult. Sa fac un master. Sa fug in Australia. Sa “imi dau seama” ca oamenii au fost facuti sa fie poligami.