Insemnari

Acum cateva saptamani am avut placea sa ascult pe cineva care lucreaza de peste 40 de ani in IT (perioada impartita aproape egal intre IBM si Adobe). Azi dimineata mi-am adus aminte de un lucru pe care-l spunea cu prea multa seninatate: atunci cand esti inovativ si lucrezi la un proiect care tie si se pare genial ar trebui sa te opresti din cand in cand sa vezi care e utilitatea lui atunci cand il vei termina. Adesea suntem atat de incantati de genialitatea ideilor noastre incat ne este destul de greu sa ne desprindem de ele si sa le privim de la distanta. Sa zicem ca eu am o idee geniala: sa construiesc un program care daca ii dai o poza iti calculeaza cat “spatiu” gol ai in ea si iti spune cate boabe de orez ar fi putut intra. Mie mi se pare geniala si este foarte provocatoare din punct de vedere tehnic. Ar trebui sa estimez care e distanta reala intre obiecte, sa ma prind de forma 3D a obiectelor din cadru si sa le calculez volumul, sa… Plin de entuziasm ma apuc de treaba si rezolv una cate una problemele tehnice pe care le am. Dupa 6 luni reusesc sa-mi pun ideea in practica. And then what?

Vreau sa spun defapt altceva. Ieri ma gandeam la faptul ca de multe ori am incetat sa-mi fac drum printr-o padure cu doar cativa metrii inainte de a ajunge la poienita, dupa ce reusisem sa scap de cele mai multe si  cele mai grele obstacole. Mi-am dat seama insa ca e normal sa te opresti la un moment dat si sa-ti dai seama ca tu nu vroiai defapt sa ajungi in poiana respectiva si singurul lucru care te-a facut sa inaintezi a fost faptul ca veneau obstacole din ce in ce mai grele.

Vreau sa spun defapt altceva…