Insemnari

Chiar daca […] eu o sa […] pentru ca […]

Filed under: Personal,Uncategorized — Gelu May 31, 2009 @ 00:47

Ieri am primit un fluturas pe care înca îl mai am în buzunar. E o “reclama” la o piesa de teatru care se joaca Duminica la Motoare (sau Laptarie daca ploua). Piesa e “Te Iubesc! Te Iubesc?”. Mottoul e “Nu exista nici o indifernta între un barbat prost si unul întelept, atunci când acestia se îndragostesc”. Daca aceasta fraza nu spune nimic mi-a atras atentia o alta însiruire de truisme:

  • Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai târziu
  • Daca dragostea este oarba, casatoria îti deschide ochii
  • SECRETUL CASATORIEI FERICITE: sa nu ai preferinte ci sa te multumesti cu ceea ce ai.
  • SECRETUL FERICIRII ÎN CUPLU: sa nu-ti vina ideea sa compari!

Cliseele de mai sus mi-au adus aminte de un lucru pe care l-am tot propovaduit la bere si pe blog: nu pune o întrebare daca nu esti în stare sa faci fata raspunsului. Mai exact, daca te intrebi de ce esti cu cineva ai grija ca vei ajunge sa faci o lista cu toate calitatile si defectele ei/lui si eu unul nu sunt foarte confortabil sa traiesc cu gândul ca “Chiar daca […] eu o sa […] pentru ca […]”. Poate doar eu sunt stricat si o data ce mi-am dat seama ca ma deranjeaza faptul ca vorbeste la hands free inutil o sa-mi fie destul de greu sa trec peste asta.

Eu unul nu sunt în stare sa ma dovedesc un om prea matur si nu o sa-mi pot spune niciodata (Gelu, never say never): “Chiar daca îi place sa se uite la patinaj artistic eu o sa continui sa tin la ea la fel de mult pentru ca stie sa faca, cartofi prajiti”. De asta încerc sa nu îmi gasesc lucruri care sa-mi displaca total si de aceea îmi place sa cred ca sunt destul de deschis la ceea ce fac cei din jurul meu.

Copacii nu fac zgomot aunci când cad daca nu e nimeni în jur sa-i auda. Te cuprinde panica în mijlocul padurii ca te-ai ratacit doar daca te opresti sa te întrebi daca stii unde esti. Vei regreta ceva ce ai facut doar daca te întrebi daca ai gresit sau nu. Etc…

Noi vrem sa depasim obstacole

Filed under: Din viata — Gelu May 28, 2009 @ 20:04

Acum cateva saptamani am avut placea sa ascult pe cineva care lucreaza de peste 40 de ani in IT (perioada impartita aproape egal intre IBM si Adobe). Azi dimineata mi-am adus aminte de un lucru pe care-l spunea cu prea multa seninatate: atunci cand esti inovativ si lucrezi la un proiect care tie si se pare genial ar trebui sa te opresti din cand in cand sa vezi care e utilitatea lui atunci cand il vei termina. Adesea suntem atat de incantati de genialitatea ideilor noastre incat ne este destul de greu sa ne desprindem de ele si sa le privim de la distanta. Sa zicem ca eu am o idee geniala: sa construiesc un program care daca ii dai o poza iti calculeaza cat “spatiu” gol ai in ea si iti spune cate boabe de orez ar fi putut intra. Mie mi se pare geniala si este foarte provocatoare din punct de vedere tehnic. Ar trebui sa estimez care e distanta reala intre obiecte, sa ma prind de forma 3D a obiectelor din cadru si sa le calculez volumul, sa… Plin de entuziasm ma apuc de treaba si rezolv una cate una problemele tehnice pe care le am. Dupa 6 luni reusesc sa-mi pun ideea in practica. And then what?

Vreau sa spun defapt altceva. Ieri ma gandeam la faptul ca de multe ori am incetat sa-mi fac drum printr-o padure cu doar cativa metrii inainte de a ajunge la poienita, dupa ce reusisem sa scap de cele mai multe si  cele mai grele obstacole. Mi-am dat seama insa ca e normal sa te opresti la un moment dat si sa-ti dai seama ca tu nu vroiai defapt sa ajungi in poiana respectiva si singurul lucru care te-a facut sa inaintezi a fost faptul ca veneau obstacole din ce in ce mai grele.

Vreau sa spun defapt altceva…

O poveste trista

Filed under: Curva Proasta — Gelu May 26, 2009 @ 21:17

Azi in timp ce aliniam campuri in Flex mi-am deschis mailul si… One new mail.

        Dă-mi voie să-ţi spun o poveste tristă. Ştiu că e ciudat că-ţi scriu după atât de mult timp  dar…

        Dă-mi voie să-ţi spun o poveste tristă. De o săptămână mă prefac. Mă prefac o persoană bună, tandră, iubitoare… O săptămână şi mi-a ajuns. Cum pot unii rezista o lună, un an, o viată întreagă? Ce m-a apucat? Nu ştiu… părea ceva natural atunci.Eram hotărâtă să-mi iubesc noul mod de a fi aşa cum iubea Vişniec poezia, ca un hoţ de cai care-şi iubeşte calul furat. Asta era de fapt. Un cal lăsat de cineva la intrarea într-un bar şi pe care pur şi simplu nu l-a legat de nici un gard. Teoretic nu se cheamă furt. Erau nişte sentimente nobile lăsate nesupravegheate.

        Am simulat o oarecare pasiune pentru viaţă şi l-am scos din bar ca să-i arăt o stradă pustie pe care nu am fost niciodată. A căzut în capcană si m-a luat de mână şi am început să ne plimbăm pe strada pustie pe care el nu a fost niciodată. Am rostit cuvinte pe care nici nu ştiam că le ştiu, am povestit întâmplări pe care se aşezase praful, am vorbit despre nimic şi părea că locul meu e pe şaua lucioasă. Trăiam un clişeu într-un parc uitat de lume când am început să mă trezesc. Oricât de mult m-ar fi bucurat buzele lui parcă lipsea ceva. Am lăsat prea multe în spate ca să mă pot bucura pe îndelete de nişte braţe şi atât. Nu mă înţelege greşit, orice dar să nu mă înţelegi şi tu greşit. Am visat la un moment ca acela de când am început să simt ceva pentru colegul meu de grădiniţă. Tânjeam după fericirea luată din lucruri simple, după dimineţi banale, după dragoste…

        Am continuat să mă mint. Îmi doream prea mult să-i dau jăratec. Am crezut că mă pot educa, că pot să uit faptul că totul a început cu o minciună. Se pare că e adevărat ce se spune: oricât de multe ore de echitaţie ai lua nu ştii să călătoreşti până nu ai căzut prima oară de pe cal. Mă stiu însă şi mă tem că nu m-aş mai urca niciodată pe cal. Eu cred cu convingere că fie te naşti pe cal, fie mergi pe jos.

        Cum a fost săptămâna asta?  Eu cred că dacă nu e nimeni în pădure copacii nu fac zgomot atunci când cad. Aşa că hai să nu facem săptămâna asta să existe.

        Nu vroiam să-l pierd totuşi… eram pe calul şchiop şi vroiam să-l ţin în braţe şi mâine pe idiotul ăsta care m-a convins că trebuie să mă conving că eu sunt altfel. L-am luat de mână şi i-am şoptit:

acum voi fi a ta
auzi, voi fi a ta
dar ia şi tu calul cel şchiop
du-l şi tu în pădure, du-l şi tu undeva
şi trage-i şi tu un glonte în cap

        Acum te las, mă duc să-mi iau măgarul pe care l-am lăsat acum o săptămână legat de un stâlp.

 

Am vrut sa-i raspund la mail dar cine stie, poate are dreptate si daca nu e nimeni in padure copacii nu fac zgomot.

Scrum si Biscuitele

Filed under: Work related — Gelu May 23, 2009 @ 18:25

Probabil ca multi dintre voi stiu ce este Scrum-ul. Pentru ceilalti, mai jos e un mic fragment dintr-o carte de Scrum (Scrum este o metodologie de dezvoltare de tip “agile”)

Agile development is focused on delivering maximum business value in the shortest possible time. It is well known that over half the requirements on a typical software project change during development and about half the features in delivered software are never used by customers.Adaptive planning and self-organizing teams are used to embrace changing requirements and avoid building features with low return on investment. The result is faster delivery, better quality, higher user satisfaction, and a more creative and enjoyable working environment for developers.

Nu stiu cati dintre voi stiu de un joc numit “biscuitele”, de care am auzit acum ceva timp si pe care “din pacate” nu l-am jucat niciodata. Regulile sunt destul de simple. Mai multi tipi se pun in jurul unui biscuite si ejaculeaza pe el. Ultimul care ejaculeaza mananca biscuitele.

Care e legatura cu Scrum-ul? Aproape nici una, poate doar faptul ca ambele sunt “jucate” de oameni si in general oamenilor nu le place sa manance “biscuitele”. Traim intr-o lume in care ii apreciem pe cei care reusesc sa tina cat mai mult o erectie si nu pe cei care ejaculeaza repede dar la gandul ca vor trebui sa manance biscuitele toti cei “implicati” isi calca pe “orgoliu” si termina cat pot mai repede spunandu-si ca tura viitoare isi vor respecta promisiunea pe care si-au facut-o in clasa a 6-a si vor incerca sa ejaculeze cat mai tarziu. Guess what? Tura viitoare pus in fata “biscuitului” va face la fel.

Vroiam sa inchei aici dar ma tem ca nu ati inteles analogia.

Esti pe final de Sprint. Ai de ales intre a atinge Sprint Goal-ul si a urma standardele pe care ti le-ai “impus” atunci cand faci un feature. Ce faci? “Mananci biscuitele” sau “termii la timp”?

Intrebarea care se pune acum este daca sa folosesc analogia asta si atunci cand imi prezint lucrarea de diploma?

Avantajele Singuratatii

Filed under: Din viata,Personal — Gelu May 16, 2009 @ 11:07

Azi noapte am avut o revelatie. Deseori ma trezeam si-mi simteam patul ca se clatina incet. Dadeam vina pe colegul care doarme in patul de jos presupunand ca probabil face sex (desi de cele de mai multe ori dormea singur). Azi noapte am avut aceiasi senzatie. Eram singur in camera si nu, nu faceam sex. Nu integeam ce se intampla dar mi-am dat seama ca imi tremura mana dreapta. Pana in momentul in care mi-am dat seama ca nu are cum sa fie vina altcuiva nu imi simteam mana miscandu-se.

Avem nevoie de izolare, de singuratate ca sa ne putem analiza pe noi si nu ceea ce rezulta din asocierea cu ceilalti.

Mi-e dor de ora de liniste oferita de singuratate… Urmeaza insa apoi….

Las-o sa plece

Filed under: Aberatii,Din viata — Gelu May 14, 2009 @ 20:45

Ba, esti bou. Pe bune. Esti bou. Bou cu B. Ce pula mea te uiti cum urca scarile? Esti insurat de peste un an. Ai un copil de cateva luni. Ai uitat de DA-ul de atunci? Baiatul e lumina ochilor tai, scuza-mi cliseul dar altfel un tampit ca tine sigur nu ar fi in stare sa inteleaga. Iar Ea… mai tii minte cum te simteai cand nu erai in bratele ei? Erai ca o femeie NF de ani de zile. Bai… Boule, tu sigur vrei sa o pierzi? Pentru ce? Pentru niste sani mai rotunzi? Pentru dorinta ta feromonica de a face o schimbare? Las-o sa plece.

Ce stii despre ea? Ok, inteleg ca iti plac sanii, inteleg ca ii place Cohen si nu rade de faptul ca cerul ti se pare verde, dar totusi… Care e cel mai inteligent lucru pe care l-a zis? Ah… nu conteaza ce-a zis, important e ceea ce te astepti tu sa zica in continuare, important e ca nu e Ea, ca mai ai o scapare din bratele vietii banale de om insurat. Ai uitat ca asta iti doresti? Mai nou vrei sa-i plimbi si ei copiii prin parc? Sau te excita gandul ca vei improsca din nou cu sperma in latex? Las-o sa plece!!

Stiu, si mie mi s-a parut fascinanta discutia voastra despre sanii ei. Nu inteleg totusi de ce nu ai dus conversatia pana la capat. De ce nu ai continuat discutia cu o intrebare simpla: “Ce IQ ziceai ca ai?”. Ti-a fost frica. Esti o femeie. Da, o femeie, si stii prea bine ca relatiile intre aceleasi sexe nu e vazuta cu ochi buni in Romania, exceptand cazul in care aveti deja un copil, deci… las-o sa plece.

Sunt curios. E mai mult decat o pasiune pe care ai avut-o acum 4 ani pentru un tricou mulat? Sa zicem ca esti atat de prost incat sa urci scarile dupa ea. Dupa asta ce? O sa incerci sa musti toti sanii pe care nu ai apucat pana acum sa-i tii in maini si pe care la un moment dar i-ai vazut pe strada? Unde te vei opri dragul meu amic retardat? Unde ai zis?!?!? …deci las-o sa plece!

Nu mai zic nimic. Oricum stiu ca te vei gandi la ea inca 2 ore dar te vei intoarce apoi la Ea.

Prezervative

Filed under: Din viata,Overheard — Gelu May 5, 2009 @ 00:45

Prezervative

 

Acum multi multi ani mi-a luat o saptamana sa intru intr-o farmacie si sa-mi cumpar o cutie de prezervative. Atunci mi-as fi dorit sa pot merge intr-un hypermarket si sa gasesc la o casa in care sa fie un tip.

Apropo de poza de acum cateva luni, azi in spatele meu erau doi tipi care vazand raftul de prezervative s-au gandit sa-si demonstreze “fidelitatea” si respectiv “masculinitatea”.

– Bine ca vad acum prezervative. Oare au termen de garantie mai mare de un an? (probabil ca prietena tocmai a plecat pentru un an si celalalt tip era fratele ei)

– Eu de unde sa stiu. La mine “tac-pac”. O cutie 3-4 zile maxim. 80 de mii pe weekend.

– ?!

– Una, doua alta cutie…

Dupa ce se uita 5 minute la tipurile de Durex de pe raft ia doua cutii in mana.

-Asta doar asa…

Daca tot ziceam de prezervative sa ne educam putin:

in Indreptar de spovedanie se regaseste explicit ca pacat:
– Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.

(de aici)

Nu spun că fetele n-au nici o vină. De multe ori, ele ispitesc, ele îi provoacă. Se pare că în zilele noastre tinerele nu mai sunt interesate să-şi păstreze fecioria. Probabil că nu apreciază valoarea ei. Multe dintre ele ajung să aibă relaţii intime cu necunoscuţi, numai pentru plăcere, cu sau fără prezervativ.Dacă folosesc sau nu, asta contează mai puţin pentru că păcatul este acelaşi, la fel de grav. Când doi oameni curvesc şi în urma actului sexual femeia rămâne însărcinată şi avortează, pe lângă păcatul desfrâului , ei doi se fac părtaşi ai păcatului prunc-uciderii, care este o crimă. Dacă se protejează, păcatul e la fel de mare, însă nu devin criminali.

(de aici)