Insemnari

Siluete

Filed under: The picture of the day — Gelu March 29, 2009 @ 00:29

Siluete

Tutungerie

Filed under: Uncategorized — Gelu March 28, 2009 @ 21:51

Imediat ce iesiti din corpul unei femei, toti va aprindeti o tigara. E automat. E ca si cum ati iesi dintr-o tutungerie.

Nu mai sunt iepurasul tau drag – Matei Visniec

Inainte sa ma apuc de fumat eram convins ca daca as face-o as putea renunta foarte usor. In primele saptamani ma ameteam dupa ce fumam o tigara si nici nu prea le deosebeam intre ele. Nu puteam sa-mi dau seama decat de faptul ca unele sunt mai puternice decat altele, ca unele sunt mentolate si ca altele au scortisoara. De fiecare data cand imi luam un pachet nou ieseam din tutungerie cu un sentiment de vinovatie si inevitabil imi spuneam: “nu e locul tau aici!”.

A avea vs. A dori

Filed under: Din viata — Gelu March 20, 2009 @ 13:51

Acum cateva zile in fata interfonului era un tip frustrat care isi tot flutura portofelul in fata cititorului magnetic. M-am grabit si i-am deschis cu cartela mea. Ma asteptam sa-mi multumeasca. A preferat in schimb sa injure faptul ca nu a mers sa deschida fara sa scoata cartela desi obitnuse ceea ce vroia: usa s-a deschis. Din pacate e atat de simplu: nu conteaza ce avem, important e ceea ce nu am obtinut.

Vrem sa fim fericiti. Ne setam “roadmap-ul” ca sa obtinem asta dar din diverse motive niciodata nu urmam traseul pe care ni l-am trasat. Conteaza ca am ajuns cu cativa pasi inainte? Nu. E ca si cum ai ajunge sa vizitezi Viena in locul Bucurestiului si incepi sa te plangi ca tu de fapt vroiai sa te bucuri de naturaletea salbaticiei dambovitene si incepi sa te legi de detalii: e enervant sa stii cat mai dureaza pana vine metroul, lumea de acolo e incorsetata in reguli sociale si nimeni nu scuipa seminte pe strada…

Si totusi… ar putea sa puna mai multa sare in mancare.

Placeri analogice

Filed under: Din viata — Gelu March 14, 2009 @ 04:16

Am incercat timp de 20 de minute sa-l conving pe un domn ce vroia sa-mi dea o revista despre “Divinitate” ca Lui Dumnezeu nu-i pasa de criza financiara si ca ar trebui pur si simplu sa ne bucuram de lucrurile mici din viata noastra.

Zilele astea mi s-a facut dor de nisipul de sub talpi, de fanul din sura, de toate lucrurile “analogice” care ma fac fericit. Si totusi, de ce fugim sa ne invelim in 0 si 1?

Ironia e ca aceasta insemnare e cat se poate de digitala asa ca o voi continua intr-un format palpabil. Daca vreti sa va bucurati de fosnetul unor pagini scrise de mana lasati un coment si va voi contacta sa-mi dati o adresa la care sa le trimit sau pur si simplu trageti-ma de maneca.

23

Filed under: Din viata,Personal — Gelu March 12, 2009 @ 14:43

E oficial. Am 23 de ani. Multe nu sunt de spus, doar ca am primit unele din cele mai faine cadouri din viata mea. Mi-am dat seama ca lucrurile care nu se cumpara pur si simplu sunt cele mai valoroase.

IMG_5808IMG_5775 IMG_5803

IMG_5739 IMG_5740

Unul dintre cadouri a fost cartea de mai sus. “Scrisa” evident de mine :P Toate posturile de pe gelu11.ro in aproape 200 de pagini scrise marunt. Pentru cei ce vor sa se bucure de cadou, o gasiti in format electronic aici.

Mersi inca o data tuturor pentru urari si cadouri.

Scorpionul

Filed under: Din viata,Povesti — Gelu March 1, 2009 @ 15:49

Intr-o zi un scorpion a vrut să traverseze un râu. Pentru că nu ştia să înoate s-a dus la broască:
– Nu mă treci şi pe mine râul în spinare?
La care broasca a răspuns:
– De unde ştiu că nu mă vei înţepa?
– Dacă te voi înţepa, tu vei muri iar eu mă voi îneca! a răspuns scorpionul.
Broasca l-a luat pe scorpion în spinare şi a început să înoate. Pe la mijlocul râului, scorpionul a înţepat-o.
– De ce ai făcut asta? Acum vom muri amândoi! zise broasca.
– N-am ce face, răspunse scorpionul înainte a fi înghiţit de apele reci ale râului. Aşa mi-e firea!

In fiecare din noi sta cate un scorpion. Fiecare dintre noi are ceva “al lui” care iese din granitele impuse de societate si la care inevitabil am aderat. Si noua ne place sa credem ca putem sa ne invingem instinctele dar ajungem la momentul in care ne dam seama ca suntem mai complecsi decat un cerc cu laturi albe.

Macar de ne-am putea minti pana ce ajungem pe mal.