Insemnari

Romania

Filed under: Bucuresti,Personal,Uncategorized — Gelu February 18, 2009 @ 12:13

In clasa a saptea o jurnalista din New York a organizat in clasa mea un concurs de eseuri care aveau ca tema Romania. Colegii mei au scris despre comunism, despre sistemul politic, despre sitemul medical, despre Nadia Comaneci, despre… Eu am scris despre casa bunicii. Mi-am inceput “eseul” spunand ca pentru mine Romania inseamna locuri dragi, si unul dintre cele mai dragi locuri e casa bunicii cu nucul imens din spatele casei, cu “casa de sus”,cu  cei doi peri gemeni, livada imensa…

Intre timp in livada a rasarit o vila, perii au disparut si au lasat loc pentru doua case si oricum merg atat de rar incat inevitabil ma intreb: “Ce mai inseamna pentru mine Romania?” De ce sa raman? De ce sa nu plec pentru cativa ani in Australia/Norvegia/Coreea/Vietnam? Daca as fi trait acum 30 de ani as fi plecat cu siguranta in cautarea senzatiei de libertate. Dar asa… ma simt liber. Daca as fi trait acum 19 ani si m-as fi intalnit la Universitate cu cireada de mienri as fi plecat din tara in care presedintele vrea sa planteze panselute cu tarnacopul. Daca as fi terminat facultatea acum 10 ani as fi plecat undeva unde sa ma pot afirma si unde sa fiu respectat pentru ceea ce stiu si ceea ce fac… Acum insa…  Sunt las. Mi-e frica sa o iau de la 0. Mi-e frica de inceputuri. Daca o sa-mi placa prea mult si nu o sa pot sa ma intorc la vulgaritatea si rautatea Bucurestiului meu de fiecare zi? De ce mi-e frica sa renunt la prieteni, la job, la statutul de pseudo intelectual?

As vrea sa primesc un sut in fund. Sa mi se inchida toate usile de aici. Sa am un motiv sa plec. Sa am un motiv sa fac parte dintr-o societate civilizata… am nevoie de un motiv sa renunt la tot. Asa… mi-e frica de faptul ca dupa 3 luni voi dori sa ma intorc, ca in 6 luni nu voi reusi sa inlocuiesc linistea de aici cu linistea de acolo.

Romania e o tara frumoasa… fara nici o legatura cu subiectul acum 2 zile vecina de sus era sa-mi arunce in cap gunoiul ei din bucatarie…

4 Comments »

  1. De ce sa o iei de la 0. Pai simplu, pentru ca in fiecare zi o iei practic de la 0. Ti-e frica de ce? Daca pleci nu inseamana ca stergi tot ce te-a definit pana acum, mediu, prieteni etc..intodeauna o sa fie o parte din tine, pt ca din ele s-a format intregul, asa zis Gelu . daca nu ai fi venit la Bucuresti cum ar fi fost viata ta ?…cel mai important lucru e sa pleci …dar sa nu uiti sa mai revii din cand in cand.

    Comment by ana — February 19, 2009 @ 04:44

  2. When the time is right, you will just know it ;).

    Comment by mika — February 19, 2009 @ 10:32

  3. ce atata filosofie, pleci sau nu pleci. pleci, te intorci, nu te intorci, te duci in alta parte. cine draq vrea sa stie ce o sa faca peste un an?

    Comment by Mihai — February 19, 2009 @ 14:59

  4. Ce te face sa crezi ca daca ai fi trait acum 30, 19 sau 10 ani cu motivele respective, ai fi avut curajul sa pleci si “sa o iei de la 0”? Atatia oameni le-au trait si nu au facut-o.
    Faptul ca invoci alte contexte in care ai gasit motive externe tie ca sa fi plecat, nu inseamna ca in ziua de astazi nu poti sa gasesti…altele.
    De ce ti-ar fi frica sa o iei “de la inceput”? Un inceput iti da vant, iti da elan si speranta, ai sansa de a invata ceva nou, de a cunoaste oameni si opinii noi, de a (nu :) ) te integra intr-o societate complet noua, de a-ti deschide orizonturile si de a te recrea pe tine insuti daca vrei, esentialul este ce faci cand “o iei de la 0” si nu faptul in sine. Practic si “acolo” vei putea sa gasesti motive ca sa “pleci”, dar si de a ramane, luand-o tot “de la 0”, ca si aici.
    Daca ai realiza ca orice alegere are partea ei de pierdere, atunci ai putea sa te concentrezi mai bine pe ceea ce vrei sa ai si sa faci decat pe ce ai pierde daca ai alerga dupa ce vrei. :)

    Comment by castoru — February 21, 2009 @ 18:31

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment