Insemnari

Timisoreana 2.0

Filed under: Din viata — Gelu February 20, 2009 @ 14:39

Acum 2 seri vad doar titlul unui mail si ma intreb: “WTF?!?!” : “Timisoreana loves you back“.

Mai jos e mailul efectiv:

Salut Gelu,

Timisoreana te citeste pe Twitter si se bucura ca esti a real fan!

Numele meu este Raluca si ma ocup de comunicarea Timisoreana in media. Chiar daca nu te putem ajuta sa iti instalezi o conducta proprie de Timisoreana la indemana, ti-am pregatit un bax si un set de coastere – asta cu conditia sa ai peste 21 de ani J. Avem nevoie asadar de adresa ta, ca sa ti le putem trimite.

O seara frumoasa,

Raluca

Asa ca azi am primit la birou un bax de Timisoreana (24 de cutii) si un set de coastere (habar n-aveam ce sunt :) )

Timisoreana

Am tot scris despre Timisoreana in decursul timpului asa ca nu reiau povestea acum, poate doar un link mai vechi: http://gelu11.ro/2008/04/16/timisoreana/

BCU

Filed under: Examene,Facultate — Gelu February 18, 2009 @ 12:14

Acum cateva zile m-a lovit: Cum ar fi sa citeste “Jurnal de scriitor” fara sa citesti nimic altceva de Dostoyevsky? Asa ca a trebuit sa vin la BCU sa citesc ceva de Borges dupa ce acum o saptamana am citit Dialoguri cu Sabato si Borges. M-as fi simtit superficial in continuare daca nu as fi citit macar Cartea de Nisip. Apropo de BCU, azi a fost ultima oara cand am avut un pretext adevarat de a merge acolo: un ultim examen. De 4 ani am mers in fiecare sesiune sub pretextul asta: de a invata pentru examene. A fost motivul principal doar in primul an, anul doi de facultate. Dupa aceea pretextul a ramas dar motivul era altul. Am mers ca sa descopar autori necunoscuti, ca sa citesc fragmente de Martin Page, ca sa revad fete dragi mie, ca sa aberez cu stil pe blog, ca sa… Gata! Azi ar trebui sa fie ultima zi in care am mers sa invat desi ceva imi spune ca o sa mai ajung in sala 7 ca sa-mi fac “proiectul de diploma”.

Intre timp am terminat cu examenele asa ca e explicabil sa ma apuce un fel de nostalgie si sa recitesc posturi scrise acolo. Mai jos gasiti linkuri la cateva posturi scrise de-a lungul anilor la BCU.

Romania

Filed under: Bucuresti,Personal,Uncategorized — Gelu @ 12:13

In clasa a saptea o jurnalista din New York a organizat in clasa mea un concurs de eseuri care aveau ca tema Romania. Colegii mei au scris despre comunism, despre sistemul politic, despre sitemul medical, despre Nadia Comaneci, despre… Eu am scris despre casa bunicii. Mi-am inceput “eseul” spunand ca pentru mine Romania inseamna locuri dragi, si unul dintre cele mai dragi locuri e casa bunicii cu nucul imens din spatele casei, cu “casa de sus”,cu  cei doi peri gemeni, livada imensa…

Intre timp in livada a rasarit o vila, perii au disparut si au lasat loc pentru doua case si oricum merg atat de rar incat inevitabil ma intreb: “Ce mai inseamna pentru mine Romania?” De ce sa raman? De ce sa nu plec pentru cativa ani in Australia/Norvegia/Coreea/Vietnam? Daca as fi trait acum 30 de ani as fi plecat cu siguranta in cautarea senzatiei de libertate. Dar asa… ma simt liber. Daca as fi trait acum 19 ani si m-as fi intalnit la Universitate cu cireada de mienri as fi plecat din tara in care presedintele vrea sa planteze panselute cu tarnacopul. Daca as fi terminat facultatea acum 10 ani as fi plecat undeva unde sa ma pot afirma si unde sa fiu respectat pentru ceea ce stiu si ceea ce fac… Acum insa…  Sunt las. Mi-e frica sa o iau de la 0. Mi-e frica de inceputuri. Daca o sa-mi placa prea mult si nu o sa pot sa ma intorc la vulgaritatea si rautatea Bucurestiului meu de fiecare zi? De ce mi-e frica sa renunt la prieteni, la job, la statutul de pseudo intelectual?

As vrea sa primesc un sut in fund. Sa mi se inchida toate usile de aici. Sa am un motiv sa plec. Sa am un motiv sa fac parte dintr-o societate civilizata… am nevoie de un motiv sa renunt la tot. Asa… mi-e frica de faptul ca dupa 3 luni voi dori sa ma intorc, ca in 6 luni nu voi reusi sa inlocuiesc linistea de aici cu linistea de acolo.

Romania e o tara frumoasa… fara nici o legatura cu subiectul acum 2 zile vecina de sus era sa-mi arunce in cap gunoiul ei din bucatarie…

Simboluri

Filed under: Din viata — Gelu February 13, 2009 @ 23:48

Alain de Botton isi incepe ale sale Eseuri de Indragostit (apropo, e la careva dintre voi cartea mea?) spunand ca “setea noastra de destin nu este nicaieri mai puternica decat in viata noastra romantica”. Acest lucru m-a lovit acum cateva zile intr-o statie oarecare de autobuz cand am simtit ca gemul de capsuni vine sub forma de batai necontrolate de inima, cand in cautarea de simboluri m-am agatat de o coincidenta banala.

Rasfoiesc la BCU aceasta carte de capatai a adolescentei mele si nu pot sa nu ma simt banal. Fiecare cuvant pe care l-as fi putut spune si eu daca mi-as fi permis vreodata luxul de a trece prin filtrul ratiunii sentimentele ma face sa ma simt din ce in ce mai plat, din ce in ce mai ordinar. Ne place sa credem ca numai noua ni se incaleca scobitorile cazute pe masa, ca doar noua ni se intersecteaza planurile universurilor paralele din care ne imaginam ca facem parte.

Am vazut-o prin geamul autobuzului. Mi s-a parut ca am o iluzie. Am parasit universul acela de mult. Acum imi contruiesc o noua Cale Lactee. Cea veche s-a dilatat de mult pana la disparitie. S-au deschis usile. Umbra vechiului Pamant a creat o eclipsa pe noul Pamant. Am ramas ca fara lumina. Nu-mi mai gaseam punctul de sprijin, l-am pierdut pe undeva prin intunericul creat. Ca inainte de orice apocalipsa pamantul a inceput sa mi se cutremure, nu mai vedeam, nu mai auzeam, nu mai simteam. Dupa o vesnicie am inceput sa respir din nou: “Salut….”

De ce avem nevoie de simboluri? De ce ne ascundem? De noi? De ce simtim nevoia ca destinul nostru sa fie in mana unei fiinte superioare care ne trimite semne? De ce nu e deajuns faptul ca iubim sa ni se vorbeasca de Cartarescu si Camil Petrescu, ca ne place sa ne muste de ureche, ca ne place sa…. de ce simtim nevoia ca intreg cosmosul sa fie de acord cu sarutul pe coapsa? De ce faptul ca tresare cand o tii de mana pe pod inseamna ca si ea crede in umbre? Poate de vina e doar vantul care bate mult mai puternic pe pod, poate de vina e… Poate ca….

As vrea sa fi fost

Filed under: Personal — Gelu February 6, 2009 @ 19:32

As vrea sa fi fost nemernicul care nu te suna in zilele in care erai la menstruatie si pentru care te-ai certat cu toate prietenele tale incercand sa le explici ca e normal sa vrea sa-i gatesti de fiecare data cand mergi la el. As vrea sa fugi pe ascuns pentru o bere si sa nu-ti pese ca nu-ti dau flori sau dulciuri sau ca iti vorbesc urat si nu ies niciodata cu tine in public.

As vrea sa fi fost borfasul pentru care te-ai lasat de liceu si din cauza caruia ai tai te-au renegat in momentul in care ai fugit cu el luand toti banii din casa desi stiai ca-i va folosi pentru a-i juca la ruleta. As vrea sa vorbesti tu la telefon cu toti camatarii care ma cauta.

As vrea sa fi fost tipul pe care l-ai asteptat 4 ani in timp ce era in inchisoare acuzat de viol. As vrea sa primesc pachete in care sa-mi strecori pe langa clasicele conserve de peste si un biletel in care sa-mi spui ca ma iubesti.

As vrea sa fi fost nenorocitul care te-a parasit in momentul in care a aflat ca ai ramas insarcinata dar in bratele caruia ai fi vrut sa fii in fiecare seara dupa aceea. As vrea sa ma suni in disperare sa-mi spui ca ma ierti si sa nu-ti pese de faptul ca-ti tip in ureche: “N-auzi proasto ca nu te mai vreau?”.

As vrea sa fi fost pustanul cu care ti-ai pierdut virginitatea si care a doua zi ti-a spus ca a fost doar un pariu pus cu colegii de clasa. As vrea sa crezi ca imi poti arata ca dragostea inseamna mai mult decat un pariu si sa ma iei de mana la film intrebandu-ma ce as fi pierdut.

As vrea sa fi fost… dar nu sunt decat pseudo intelectualul care iti cumpara absorbante, care face mereu o impresie buna rudelor, care nu e in stare sa faca rau nici macar unei muste, care creste copilul altuia si mai ales cel caruia ar vrea sa nu-i pese cine a fost primul atata timp cat el o sa fie ultimul.