Zburda iedule, zburda

Spuneam in postul anterior ca atunci cand aveam 10 ani ma jucam in gradina bunicii cu un pui de caprioara. Eram foarte fericit. In fiecare zi inventam un nou joc cu Bamby (I know, cata originalitate in ai gasi un nume). O vara am alergat dupa ea printre copacii din livada dar Bamby crestea mult mai repede decat mine si o data venita toamna am plans sa o mai pastreze desi nu veneam decat in weekend-uri sa ma joc cu ea. Cand a venit iarna puiul de caprioara nu mai era pui si a ajuns intr-un final in farfurii ca friptura.

Ma intreb daca acum as stii sa renunt, daca as insista ca la sfarsitul verii puiul de caprioara sa fie lasat in padure sa zburde… Sunt oare la fel de egoist ca atunci?

2 thoughts on “Zburda iedule, zburda

  1. Nu a fost egoism Gelu….erai mult prea mic ca sa fie egoism…

    Stii…motanu meu?….Mika…si cat m-am certat cu ai mei…sa nu il dea, sa il tina…si acuma…eu lucrez…nu are cine sa stea cu el…cine sa se joace cu el….e trist, e singur….acum…n-as mai tine animal in casa…dar atunci….eram prea mica sa inteleg….pur si simplu mi se pare ok…sa stau sa o alint putin si aia era…

Leave a Reply to Rux Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *