Insemnari

Aseara ne-am propus sa mergem la film. Am indurat aglomeratia din metroul de ora 18:30 si am ajuns la 19:15 la Scala. am luat doua bilete la “Schimb Valutar”, povestea unui barbat din provincie care isi vine tot ca sa plece in Australia. Suna interesant, cel putin prin prizma omolui care inca se gandeste serios sa mearga sa faca poze la canguri. Eram atat de entuziasmat incat nu m-am uitat pe afisul din fata casei de bilete pe care scria ce film ruleaza. Ca sa intru in dispozitia de film romanesc am mers mai intai sa mananc o mancare specific romano-australiana (a se citi BigMac). La 19:50 eram in sala. Eram primii asa ca, nu stiu daca mira pe cineva, ne-am pus pe randul 11. Ca sa fie cu noroc. Speram ca o sa fie reclame sau daca nu macar trailere, ca deeee… daca tot am dat 8 lei pe bilet… o singura reclama, geniale cele de la Orange (apropo, de azi va puteti schimba reteau fara a va schimba numarul de telefon) si nici un trailer… dar… stai… Incepe cu o poveste din China deci e un trailer. Hm… cam lung… dupa 5 minute de “poveste” am decis:  prea lung pentru un trailer. Cu doua secunde inainte sa se afiseze titlul am exclamat: “Mumia…”. Eu injuram in linistea salii cu doar… 11 oameni dar din fericire ea a fost destul de intelegatoare: “Lasa, ca vroiam sa-l vad si pe asta!”

Nu dau foarte multe detalii despre film… am ajuns inapoi in camera la 2-0 pt Steaua si colegul nu reusea sa ma convinga de scor. Pana cand am reusit sa setam tunerul era 3-2… finalul il stiti. Undeva intre cele 3 goluri ale Lyon-ului am aflat si care era misterul filmului: “Schimb Valutar” rula la Studio iar “Mumia” la Scala. Tot cu S, tot Magheru, tot ora 8… suntem oameni ce dracu…