Insemnari

Acum 5 ani am fost intrebat ce vreau sa fiu peste 10 ani si am spus ca nu vreau decat sa ma simt bine in pielea mea. La jumatatea “sprintului” inca nu stiu cat de fezabil e obiectivul. Oare puteam sa-mi aleg ceva mai general? De fiecare data cand ma uit la mine cu ce seninatate am raspuns ma privesc ca pe o blonda la un concurs de miss care spune ca isi doreste “pace in lume”.
Ok, o sa ma simt bine in pielea mea. Nu trebuie decat sa ignor tot ceea ce nu inteleg si sa nu ma gandesc la ceilalti. Si totusi, cei din jurul meu se vor simti bine in pielea lor, si aici ma refer, evident, doar la cei a caror piele o voi mangaia cu pielea mea? Acum din primul vagon al trenului spre Cluj imi dau seama ca pot aluneca atat de usor intr-un cerc vicios. Daca eu voi fi impacat cu mine si imi voi privi toate actiunile fara ipocrizia omului “onest” atunci ochii ei nu ii va intalni niciodata pe ai mei. Si daca totusi nu-mi va fi frica sa-i aduc flori in trei zile consecutive stiu ca pielea mea isi va dori sa fuga spre meleaguri mai sincere.
Mai sunt 5 ani. Un plan bine pus la punct si poate gasesc echilibrul pe care il caut. Voi fi un copil de 27 de anisori care-si duce pielea vara-n Vama ca sa o spele de ipocrizie.