Insemnari

Ca orice om serios care se respecta am racit cobza in mijlocul caniculei. 35 de grade? Ce mai conteaza, hai sa vina punctul culminant al racelei mele istorice. E ok, m-am obisnuit sa-mi suflu nasul de 3 ori pe ora, sa am reprize de 5 minute de tuse dar nici chiar sa-mi scuip plamanii si sa ma irit la nas de cat de des m-am sters. Am ajuns dimineata la munca cu un chef nebun de a ma razbuna pe Ruby dar la indemnul crizelor de tuse si a colegilor care au copii mici acasa am plecat… mi-am luat noua jucarie (Mac Book Pro) si am veni acasa sa ma chinui offline cu nenorocitul de server. (apropo, daca nu merge inchide wireless-ul)

Evident ca nu am reusit sa ma conectez la PPPOE nici macar din VM si cum oricum injuram mai rau ca intr-o zi de luni m-am hotarat sa o las mai moale ca doar nu am nevoie de net ca sa lucrez in Eclipse iar pentru chestii de comnicare e bun si calculatorul colegului.

Ah… cred ca v-ati prins pana acum ca acum scriu ca sunt singur la masa si nu stiu ce sa fac si din pacate nici nu pot spune tot ce as vrea sa spun plus ca din cauza tusei am improscat monitorul asta stralucitor. Intre timp niste mandri romanasi sar in Dambovita de pe stalpul de langa podul din fata la Max.

Vine sosul. Va las. Tura viitoare va zic de babuta cu trandafir in gura si domnul de culoare care m-a salutat acum doua seri in timp ce ma indreptam spre poli.