Insemnari

Frunze-n vant

Filed under: Aberatii — Gelu August 14, 2008 @ 22:52

Culoar intunecat. Ecoul pasilor rasuna inspre singura sursa de lumina. Liniile ce separa bucatile de beton sunt paralele intre ele dar atat de perpendiculare pe pasii mei. O usa inchisa rasuna cu-n zgomot asurzitor. Nu e nimeni, decat umbra pasilor care au trecut cu zeci de ore inainte. Valuri, valuri trec prin minte.

16 ani. Dimineata de primavara. Suvite blonde in fata ochilor in timp ce priveam de la geam cimitirul. Gandul imi zbura la zambetul ei. Imi repetam replicile care o vor face sa imi ajunga in brate. Dupa 4 ore ii simt pasii, ma intorc, ridic ochii si… “Buna, eu sunt Gelu!” “Carmen”. Eram atat de tanar atunci…

Strabateam aleile pline de frunze in mijlocul verii si inevitabil mi-am dat seama ca cei doi batrani care stateau tinandu-se de mana pe bordura sunt deabia la inceput.

Stateam dezbracati unul langa celalalt si ne mangaiam impotenta sentimentala in timpul cursului de DCE. Ii atingeam coapsele ce-i apartineau altuia in timp ce ea imi mangaia umerii pe care duceam povara unei alte dezamagiri.

Mai aveam putin pana in varf. Nu mai fusesem de mult pe potecile acelea. Trecuse o vesnicie de cand urcam tinandu-ne de mana si asteptam sa o intind pe iarba si sa-i sarut sanii. Se vedea Lumina… “Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci – cine ştie?”

4 Comments »

  1. “Strabateam aleile pline de frunze in mijlocul verii si inevitabil mi-am dat seama ca cei doi batrani care stateau tinandu-se de mana pe bordura sunt deabia la inceput.” Ma lovesc de cuvantul “inevitabil”, nu pot sa explic de ce.. Pare foarte bine plasat acolo si isi poate avea si justificare.. intr-adevar, revelatiile sau, stiu eu, orice gand, cat de firav, “inevitabil” te surprind si nu poti sa te prefaci ca nu le-ai avut.. si “inevitabil” esti tu.. dar tot nu sunt convinsa ca locul lui e acolo.. pentru ca nu lupti cu revelatiile tale, se nasc inainte ca tu sa realizezi si sa le opui rezistenta(ai luptat, ca sa-ti dai seama ca tot acolo ajungi?).. as fi asteptat ceva in plus, care sa explice inevitabilul tau de acolo. Ma intreb daca alt privitor ar fi avut aceeasi revelatie ca si tine,ca cei doi sunt abia la inceput.. nu cred. deci nu vorbim de ceva “inevitabil”, usor aplicabil.. cel mult “brusc” :)

    Comment by Carmen Raluca — August 15, 2008 @ 00:33

  2. 5 amintiri ca 5 pasi pe drumul anevoios … lumina nu a pierit … s-a transformat in caldura :)

    Comment by Georgi — August 15, 2008 @ 10:07

  3. “Vorbe-n vant,multe sunt pe pamant
    Trec si mor,ca si frunzele-n zbor
    Insa oricate-ar fi ele nu pot umbrï
    Cerul nostru albastru.”

    din cauza titlului…

    Comment by Georgi — August 15, 2008 @ 12:37

  4. Ti-am citit ultimele 3 posturi, terminand cu asta. Pentru prima oara mi te imaginez altfel, altfel de cat de stiu.
    Imi place mult cum ai scris posturile astea, imi place insiruirea de cuvinte, nealese, potrivite.
    Feeling good to have read u. Get better.

    Comment by mika — August 18, 2008 @ 21:43

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment