Insemnari

The same side

Filed under: Fabule Urbane — Gelu August 28, 2008 @ 20:05

O alee din poli. Doi tineri se imbratisau cu foarte mult entuziasm si dragoste. Isi sarutau unul altuia gatul.

El: “De-ar sti ca aseara m-am intalnit cu Silvia…”

Ea: “De-ar sti ca l-am sunat din nou pe Andrei…”

 

 

O masa din Pirhania.

“Apropo, aseara cand am zis ca sunt cu baietii defapt m-am intalnit cu Andreea si ne-am tras-o intr-un mod incredibil?”

“Ai invatat ceva nou? Pe mine Mircea nu m-a mai sunat!”

Citeste in continuare…

Fold

Filed under: Din viata — Gelu August 25, 2008 @ 01:13

De cateva saptamani joc pe telefon Texas Hold Em. Pana in seara asta cea mai mare suma pe care am reusit “sa o strang” era de cateva mii de dolari pe care inevitabil o pierdeam la primul “All in”. In seara asta insa am descoperit o strategie pe cat de simpla pe atat de eficienta: sa dau “fold” de fiecare data, pana ajungeam in ultimii trei si inevitabil castigam o anumita suma de bani. Asa am ajuns sa fiu pe locul 2 la cel mai mare turneu castigand frumoasa “suma” de 750.000$. (uneori faceam unele exceptii si cand aveam As As dadeam “call”)

Ma intreb acum cum as putea sa aplic aceasta strategie si in viata. (raspunsul e atat de evident incat nu are rost sa fie spus)

Ce ramane dupa

Filed under: Aberatii,Din viata,Obsesii,Personal — Gelu August 21, 2008 @ 22:03

Si totusi, ce ramane dupa o ultima intalnire in care ii zici ca lucrurile nu pot continua asa? Amintirile? Se mai gandeste cineva la prima seara in care ati strabatut impreuna intunericul in cautarea de baruri uitate de lume? Crezi ca ea isi mai aduce aminte de timiditatea primului sarut si de cate ori te-a impins pentru ca nu simtea ca e pregatita? Ramane poate regretul ca nu ai invatat nimic. Postmortem-ul nu iti aduce nimic nici ei nici tie. Crezi in continuare ca esti tanar si poti sa te joci de-a relatiile pana cand ajungi sa te complaci intr-un schimb de replici cu alt om mare. Si apoi? Ramane tremuratul hemoglobinei in vene atunci cand ii vezi mana atingand-ul pe colegul tau. Te-ai pricopsit cu 2 giga de poze din a caror pixeli nu poti trage nici o concluzie. Dusul sub care i-ai sarutat prima oara sanii continua sa spele de pacate alti pacatosi. Miile de linii pastrate in arhiva nu o fac sa-i dea drumul la mana. Platforma pe care ti-a spus “Nu” incepe sa fie vizitata de mai multi de tine. Intrebarile cunoscutilor despre “ce mai face Ea” nu au cum sa-si mai gaseasca un raspuns in tine. Ramane copilul pe care il vezi de doua ori pe saptamana si a carui tata esti doar pentru ca ii platesti in fiecare luna pensia alimentara? Scaunul din bucatarie pe care statea ea in timp ce-i gateai spaghete s-a rupt de mult sub povara amintirilor. Ultima oara cand ati incercat sa faceti dragoste nu era “ultima” atunci, poate daca stiai o sarutai mai mult pe spate. Intersectia la care s-a facut rosu exact cand porneati spre un viitor comun va ramane acolo pentru o viitoare calatorie, caci, nu-i asa, pamantul nu e chiar atat de infinit cum am vrea sa credem. Viscolul prin care ati trecut in timp ce-i povesteai despre insoritul viitor nu-ti va incalzi noptile in care te vei simti a dracului de singur. Cei 10.000 pe care ti i-a dat pentru sticla de fanta au fost de mult furati. Ramane cuierul care se reazama acum de masa si pe care ea isi punea fularul mov. Mailurile stau intr-un folder special dar se vor muta in Trash la clickul unui buton. Cutiile de bere stau nedesfacute dar dupa prima betie se vor duce si ele pe urma sticlelor de vin baute in noptile in care-i simteai coapsele alaturi. Raman cazaturile luate impreuna pe partia de incepatori. Animalele de plus s-au aliat acum impotriva ta. Umbrele pe care stie ca le-ai vazut acopera misterele altuia.

Si totusi? Ce ramane dupa?

Revulter cun darmut as miunt rifti

Filed under: Obsesii — Gelu @ 19:41

Cand eram in liceu mi se pareau ridicole incercarile autorilor de manuale sa gaseasca explicatii pentru anumite metafore si asa s-a nascut versul de mai sus… revulter cun darmut as miunt rifti.

De fiecare data cand citesc/vad o stire despre o sinucidere mi se pare ridicola incercarea “autoritatilor” si a jurnalistilor de a gasi motivul care a dus la acel “fapt necugetat”. Cateodata nu e atat de simplu si nu toti se arunca de la etajul 10 pentru ca “Maricica nu ma mai iubeste si acum e cu Maricel”. (A se citi “A perfect day for Bananafish“)

Singurul motiv pentru care m-as sinucide ar fi pentru “a ma amuza” pe seama specialistului de la interne care incearca “sa desluseasca” motivul care l-a impins pe tanarul de 22 de ani sa faca acest gest necugetat.

Old Cow. New Cow

Filed under: Aberatii,Fabule Urbane — Gelu @ 19:07

Aseara in timp ce-mi savuram berea fara alcool Aura mi-a zis ca “m-a vazut” intr-un film pe care l-a vazut recent. E vorba de “Someone Like You” si evident ca personajul cu pricina era un mare nemernic (chiar daca la final e “the good guy”). Sa trecem totusi la subiect.

Se da o cireada de vaci, sa zicem vreo 57, si un singur taur care sa “aiba grija” de viitoarea generatie. De descurcat se descurca dar problema e ca dupa ce a insamantat o vaca isi pierde total interesul pentru “the old cow” si nu isi cere dreptul la monta cu “the new cow“. Partea interesanta e ca micul nostru bou  nu poate fi pacalit si dupa ce “si-a facut de cap” cu toate cele 57 de vaci acesta trebuie schimbat cu un nou taur pentru care toate sunt “the new cow“.

Filmul isi doreste la final sa dovedeasca ca “These are *people* not cows!” si se termina cu un discurs siropos din partea tipei deceptionate:

I mean, c’mon! I was comparing men to animals!… Which, let’s face it, sometimes they are. But sometimes, they are not. Sometimes, you open the barn door, or the bedroom door, or the hospital room door, and you find the real thing. You find a guy that can sit with you when you’re at your absolute worst, when your face looks like a punching bag and you’re elbow deep in Kleenex, and he can still look at you, and tell you that Ray is not the last man you’re ever going to love.

Discurs urmat, evident, de un happy ending, cu ea gasind boul tipul care sa nu o considere doar “the new cow” si pe care-l saruta in final fericita ca L-a gasit. Ok. Frumos, dar tot nu m-a lamurit ce se va intampla cand tipa va deveni, inevitabil, “the old cow“.

Nu incerc sa desfac firul in patru si sa ma va intreb de ce simtim nevoia de ceva nou pentru ca e evident nu asta coteaza acum. Ma intreb de ce totusi vaca s-ar intoarce la acelasi bou? Oare nu doar pentru ca ii e frica sa nu fie refuzata de unul nou sau pentru ca nu vrea sa para curva cirezii in ochii compatrioatelor ei cornate. Boul e ala curajos, vaca se ascunde doar dupa coarne.

Si nu, nu sunt misogin.

Sfaturi 2.0

Filed under: Din viata,Overheard — Gelu August 20, 2008 @ 20:37

Stau si ma intreb ce sfaturi i-a dat bunica mamei mele inainte sa plece la Arad sau inainte sa se marite. Ma intreb ce discuta mama cu sora ei mai mica cu 23 de ani, dar oare acum 10 ani ce sfaturi ar fi primit o domnisoara de 22 de ani de la o doamna de 30 inainte sa iasa la o prima intalnire? As sugera niste “raspunsuri” dar va las pe voi sa va imaginati. O sa va zic insa ce sfaturi se dau in ziua de azi.

Problema? Nu e vorba de faptul ca tipa nu ar sti cum sa-l priveasca fara ca el sa-si dea seama ca ii place de el, nici macar nu e vorba despre faptul ca nu ar vrea ca el sa creada ca e mai “usoara”, ci pur si simplu nu stie cum sa intre pe profilul lui de HI5 fara ca el sa-si dea seama. Noroc ca are prietene mai in varsta si cu mai multa experienta si o poate ajuta cu aceasta problema de viata si de moarte sociala, ca doar nu ar vrea sa stie ca s-a uitat la pozele cu el in spagat.

Constatare

Filed under: Din viata — Gelu August 19, 2008 @ 20:37

Daca el vine si te ia de mana, te duce in parc, te urca intr-o barca si te saruta in timp ce se chinuie sa vasleasca nu apuci sa te gandesti la nimic.

Daca insa ti-ar trimite un mesaj cu : “As fi vrut sa te iau de mana, sa mergem in parc si sa te sarut in timp ce vaslim” ai zambi si l-ai iubi putin mai mult.

M-am schimbat oare?

Filed under: Personal — Gelu August 16, 2008 @ 14:25

Am revenit acasa. De data asta am venit singur dar nu sunt singur acasa. Am iesit sa fac poze si sa-mi aduc aminte de umbre. Am vrut sa ma opresc la terasa la care am inceput sa beau Timisoreana (12.500 sticla) dar… am ajuns singur cu raceala mea in holul hotelului din centru cu o sticla de Becks in mana si fum in plamani. Jazzul rasuna printre mese dar gandul imi zboara cu o precizie elvetiana la viitor (clasica Australie) si la momentul in care ma voi urca in avionul care sa ma duca spre izolare.

In zece minute ma urc in trenul spre “casa”. Ma intorc la fel de singur, la fel de racit (in plus o durere groaznica de spate), cu aceleasi labirinturi inauntru.

Si toutusi, eu cu cine votez?

Topit pe drum

Filed under: Aberatii,Fabule Urbane — Gelu August 15, 2008 @ 14:06

Probabil ca stiti cu totii povestea asta dar cred ca totusi merita spusa, nu de alta, dar poate in felul asta voi reusi sa salvez alti oameni de zapada.

A stat in frigiderul lui mult mai mult decat alti oameni de zapada de aceiasi varsta dar nu pentru ca ar fi vrut sa se protejeze de caldura de afara ci doar pentru ca nu a avut cine sa-i deschida usa. Dorea atat de mult sa iasa de acolo, se uita in fiecare zi pe geam dar nu credea ca e in stare sa impinga usa cu destul de multa putere.Credea ca devine din ce in ce mai puternic si ca nici una dintre razele de soare nu o sa poata sa-i patrunda prin crusta de gheata.

A venit si momentul pe care-l astepta. Nu a fost nimic special. Usa s-a deschis pur si simplu si el a profitat si a iesit. Afara lucrurile nu erau insa la fel de roz cum si le imagina. Dupa primul pas isi pierduse deja jumatate din bulgarele pe care se sprijina. Ia ramas agatat de usa frigiderului (dupa ani si ani a vazut acelasi model de usa intr-o reclama la tigari). A reusit insa ca dupa cativa metri sa-si mai consolideze baza (a aparut un viscol de nicaieri) dar oricum omului nostru de zapada i se prezicea un viitor cam sumbru.

Trecem peste calatoria pe asfaltul incins si dusul cu apa calda si ajungem in ziua in care a ramas din el doar un bulgar de zapada cu un mare morcov in el. In acel moment un copil de 10 ani il vede si il intreaba ce a patit… “M-am topit pe drum” 

Frunze-n vant

Filed under: Aberatii — Gelu August 14, 2008 @ 22:52

Culoar intunecat. Ecoul pasilor rasuna inspre singura sursa de lumina. Liniile ce separa bucatile de beton sunt paralele intre ele dar atat de perpendiculare pe pasii mei. O usa inchisa rasuna cu-n zgomot asurzitor. Nu e nimeni, decat umbra pasilor care au trecut cu zeci de ore inainte. Valuri, valuri trec prin minte.

16 ani. Dimineata de primavara. Suvite blonde in fata ochilor in timp ce priveam de la geam cimitirul. Gandul imi zbura la zambetul ei. Imi repetam replicile care o vor face sa imi ajunga in brate. Dupa 4 ore ii simt pasii, ma intorc, ridic ochii si… “Buna, eu sunt Gelu!” “Carmen”. Eram atat de tanar atunci…

Strabateam aleile pline de frunze in mijlocul verii si inevitabil mi-am dat seama ca cei doi batrani care stateau tinandu-se de mana pe bordura sunt deabia la inceput.

Stateam dezbracati unul langa celalalt si ne mangaiam impotenta sentimentala in timpul cursului de DCE. Ii atingeam coapsele ce-i apartineau altuia in timp ce ea imi mangaia umerii pe care duceam povara unei alte dezamagiri.

Mai aveam putin pana in varf. Nu mai fusesem de mult pe potecile acelea. Trecuse o vesnicie de cand urcam tinandu-ne de mana si asteptam sa o intind pe iarba si sa-i sarut sanii. Se vedea Lumina… “Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci – cine ştie?”

Racit

Filed under: Din viata — Gelu August 13, 2008 @ 13:25

Ca orice om serios care se respecta am racit cobza in mijlocul caniculei. 35 de grade? Ce mai conteaza, hai sa vina punctul culminant al racelei mele istorice. E ok, m-am obisnuit sa-mi suflu nasul de 3 ori pe ora, sa am reprize de 5 minute de tuse dar nici chiar sa-mi scuip plamanii si sa ma irit la nas de cat de des m-am sters. Am ajuns dimineata la munca cu un chef nebun de a ma razbuna pe Ruby dar la indemnul crizelor de tuse si a colegilor care au copii mici acasa am plecat… mi-am luat noua jucarie (Mac Book Pro) si am veni acasa sa ma chinui offline cu nenorocitul de server. (apropo, daca nu merge inchide wireless-ul)

Evident ca nu am reusit sa ma conectez la PPPOE nici macar din VM si cum oricum injuram mai rau ca intr-o zi de luni m-am hotarat sa o las mai moale ca doar nu am nevoie de net ca sa lucrez in Eclipse iar pentru chestii de comnicare e bun si calculatorul colegului.

Ah… cred ca v-ati prins pana acum ca acum scriu ca sunt singur la masa si nu stiu ce sa fac si din pacate nici nu pot spune tot ce as vrea sa spun plus ca din cauza tusei am improscat monitorul asta stralucitor. Intre timp niste mandri romanasi sar in Dambovita de pe stalpul de langa podul din fata la Max.

Vine sosul. Va las. Tura viitoare va zic de babuta cu trandafir in gura si domnul de culoare care m-a salutat acum doua seri in timp ce ma indreptam spre poli.

Omul cu chitara

Filed under: Din viata,Fabule Urbane — Gelu August 10, 2008 @ 21:49

Sunt pe drumul spre Bucuresti. Ma intorc pentru a treia oara anul asta din Vama. Cum a fost? Poate o sa-ti povestesc alta data (acum ma simt un “distrus”) caci acum vreau sa-ti spun cate ceva despre un prieten comun. Il mai tii minte pe tipul caruia i-a rupt fratele lui corzile de la chitara? Era tot pe plaja, de parca n-ar fi plecat de cand l-ai lasat tu acolo. Avea o sticla de vin sec si aceiasi pofta nebuna de vorba.

“Nu ma intelege gresit, chiar nu ma deranja faptul ca a baut din sticla aluia, ar fi culmea, nu-i asa? Bautura moca e bautura moca, ce dracu, suntem oameni… Bine, recunosc ca nu m-ar fi deranjat daca s-ar fi intors la sticla mea goala… nici macar faptul ca a ramas cu el pe plaja nu m-a afectat prea mult. Putea sa stea acolo pana dimineata dar macar… Ok… e posibil sa mi-o fi facut cu mana mea. Intr-un final m-am intors pe bucata de plaja pe care erau ei dar, ma stii doar, nu puteam merge singur. Am mers de mana cu o pustoaica pe care am cules-o de pe malul marii. Nu stiu ce vroiam sa dovedesc sau care ma asteptam sa fie reactia ei dar nu s-a intamplat nimic. Nu a schitat nici cel ma mic gest. In zece minute cat am rezistat acolo privirile noastre nici macar nu s-au intersectat… Am plecat destul de furios dar nu inainte sa-i zic ca poate sa se pise in sticla lor de votca, ca mie nu imi pasa. Am strans puternic mana pustoaicei si… dus am fost…  cu greu am rezistat sa nu ma uit in spate dar oricum nu cred ca s-a uitat cineva dupa noi. Eram furios asa ca mi-am dus cucerirea in mare si… stii cum e ca si tu traiesti in aceleasi vremuri ca si mine. E atat de usor sa-ti indeplinesti niste fantezii sexuale dar e atat de greu sa o convingi sa bea doar din sticla ta…

Asta a fost saptamana trecuta. Azi e alta poveste. Am venit… ”

S-a oprit aici, s-a uitat spre plaja de la Expirat, a vazut un tip si-o tipa tinandu-se de mana si-a sarit in apa imbracat.

Trei legaturi

Filed under: Din viata,Fabule Urbane — Gelu August 6, 2008 @ 13:13

Mergi la supermarketul de pe partea cealalta a drumului, iti iei o cutie de bere cu 20 de mii mai ieftina ca la bar si te intorci cu ea pe plaja plina de oameni carora nu le pasa de nimic, care se bucura doar de nisip, muzica si votca. Iti dai seama ca nu stii ce vrei asa ca ajungi sa-ti bei berea la doi metri de mare rezemat de stalpul umbrelei din stuf. Dupa doua guri de bere si o tigara se aseaza langa tine pe nisip un pletos care-ti cere un foc si odata cu bricheta restituita iti spune si de “copilul lui” care acum bea din sticla altuia de votca. “Stii, e la fel de naspa ca-n dimineata in care mi-am gasit doua corzi rupte la chitara. Frate-miu macar a reunoscut ca a vrut si el sa invete sa cante. M-a durut dar l-am inteles. Ea… nu mi-a zis decat ca vrea sa bea niste alcool fara legaturi. Legaturi? Crezi ca eu am vrut sa-i prind acul de siguranta in ureche? Ea a cerut”. Ce ai facut tu? Ce ai zis? “Se va goli si sticla de votca!”

Te-ai indragostit de ea inca din prima joi in care ai vazut-o dansand in club. Era ordinara dar lucrul asta te-a facut sa-ti aduci aminte ca-ti place simplitatea si ca ti-ai complicat deja viata prea mult. O chestie simpla. Cateva ore de hoinarit, cateva beri, niste atingeri inofesive pe umar si atat. Nu te gandeai la nimic cand te-a intrebat unde sa mergeti odata ajunsi la o  fundatura asa ca ati ajuns la ea. Un pahar de vin demidulce, niste bancuri seci si o privire aromata. S-a intins pe pat cu mana in par si i-ai sarutat gatul. Restul nu era decat un prim indiciu despre urmatorii ani in care te vei trezi cu ea in brate. Ametit de fericire ii adulmeci pielea cand se deschide usa si intra un individ turbat. Va priviti in ochi cateva clipe, te ridici din pat si-l inviti la o bere.

O seara ca oricare alta. Soarele a apus deja de 2 ore si aleile parcului sunt goale. Din cand in cand cate un strain trece grabit pe langa voi, care cautati un loc mai retras. Nu te intereseaza prea mult ce e in jur si nici daca o sa va vada cineva asa ca gasiti un loc mai inaltat si ii saruti gatul privind aleile pustii. Ea incepe sa te mangaie si se coboara in genunchi ca sa-ti deschida slitul. Privirea ta e in continuare in alta parte. Incepe sa-ti faca o felatie in momentul in care zaresti un cuplu care-si plimba copilul in caricior. Sotia vorbeste la telefon in timp ce soul se uita in directia voastra. Primul impuls a fost sa o ridici de umeri dar ti-ai zis ca “What the fuck” asa ca il fixezi pe barbatul de 30 de ani cu privirea. El este stanjenit si incearca sa nu se uite la voi dar privirea e involuntar atrasa dupa fiecare pauza de 10 secunde. Cariciorul incepe sa se plimbe la 5 metri de voi si tu continui sa-i privesti de sus. Au trecut deja de voi dar inainte ca cei doi sa se piarda in noapte barbatul intoarce inca o data privirea si te priveste in ochi chiar in momentul in care tu ejaculai in ea.