S-a trezit ca-n fiecare dimineata la 8:30 cu alarma telefonului sunand a “Macarena” desi de cateva luni n-o simtea decat o vesnica cantare de Antonio Salieri. Nu vroia decat sa faca “altceva”. Nu stia nici el exact ce dar era destul de usor de definit “altceva” prin excluderea lucrurilor ce le facea in fiecare dimineata/zi/seara. Ar fi vrut sa-si puna planul in aplicare inca de la prima ora dar nu s-a putut convinge sa sara peste dus, mic dejun sau verificatul emailului. Pentru cateva secunde s-a gandit sa bata in peretele vecinei sa o invite la o “cafea” dar si-a adus aminte ca a auzit-o aseara cum facea sex deci e posibil s-o refuze ca de fiecare data cand nu a invitat-o sa-l paraseasca pe nemernicul de mecanic care-o facea sa tipe de la 11:35 la 00:05 in fiecare seara de luni, joi si vineri. Amana “altceva de dimineata” pentru o dimineata de luni. Azi e marti deci ar fi bine sa mearga linistit spre metrou.
Vara ii place cel mai mult pentru toate maieurile care strabat trotuarul si pentru toate fustele care se chinuie cu traficul. I se pare ciudata fascinatia lui pentru decolteuri si impotenta de care da dovada in fata zambetelor false dar e si el om si nu poate sa-si controleze spasmele simturilor. Ar fi vrut macar in dimineata asta sa se apropie de bretonul brunetei care se urca in Fordul Focus cu numere rosii si sa-i faca o carare in dreptul nasului dar fiind dimineata nu ar fi vrut sa-si distruga bucuria lunii ce va urma. Si-a adunat si obsesia lui pentru carouri maro langa cerculile portocalii de pe pantalonii bej si a inceput sa coboare in gaura de sarpe in care scria “EP A R AC”.
Scarile rulante i-au adus in fata o freza imperfecta. Ar fi vrut sa puna mana pe suvitele razlete, sa mangaie si sa treaca. Si-a ridicat mana, a apropiat-o de capul din fata dar in ultimul moment a simulat ca-si saluta un prieten imaginar ducadu-si apoi mana la frunte, mangaind-o cu gingasie ca si cum ar incerca sa-si vindece o tumoare mai putin imaginara. 34 de trepte, nici un pas, 20 de sani pe contrasens, 53 de tocuri si nici macar o portie de cartofi prajiti.
Peronul era plin de oameni ca oricare alti oameni. 9:23 deja deci ar putea foarte usor sa se minta ca nu mai e dimineata (cine oare si-ar da seama?). Femeia de 25 de ani de langa automatul de cola parea a fi cea mai roscata fiinta de acolo asa ca a fost previzibil cand barbatul nostru s-a apropiat de ea si a intrebat-o: “Cum ar arata o dimineata Altfel pentru tine?”. Raspunsul a venit foarte natural:
“M-as trezi ca de obicei la 8:30, as face The morning stuffs, as veni la Metrou la aceiasi ora numai ca in loc sa astept metroul spre Stefan cel Mare l-as astepta pe cel spre Gara de Nord. As ajunge la gara, mi-as lua un bilet spre Busteni, as ajunge acolo, as urca cu telecabina pana la Babele si mi-as continua drumul spre crucea de pe Caraiman. Odata ajunsa acolo mi-as deschide cutia de bere luata din gara, as privi Busteniul inca o data si m-as aruca in gol. Cam atat. Dupaamiaza nu stiu ce as mai face.”
Cu un zambet sincer pe fata a luat-o de mana si a chemat-o sa astepte pe partea cealalta a peronului. Domnisoara l-a urmat si asteptau impreuna metroul care sa-i duca la gara.
In momentul in care garnitura a intrat in statie i-a dat drumul la mana si s-a aruncat in fata trenului.
Si cand te gandesti ca i-a daruit inca o zi …
Pana la urma, era dreptul lui la o dimineata altfel.
Gelu, sa te uiti la filmul “Den Brysomme Mannen” (Omul problema). Cred ca o sa ti se para interesant. Daca nu il gasesti, ti-l dau 🙂