Trist – ucigasul de fluturi

Cel mai trist e ca aceasta nu e o fabula urbana, nu e vorba de metafore. E tristul adevar: omoram fluturi fara sa bagam de seama. Imi cer scuze, nu vreau sa va bag in aceiasi oala cu mine: omor fluturi fara sa bag de seama.

Acum doua ore m-a sunat mama asa ca am mers in singurul loc de aici (BCU) unde am cat de cat semnal: o fereastra cu vederea inspre piata Revolutiei. Un fluture se juca la geam fascinat de lumina de afara. Ii vedeam zborul si zambeam fascinat. Dupa ce am inchis telefonul am incercat sa-i fac cateva poze(deja se oprise pe perete) dar din pacate camera de pe telefon e mai pretentioasa si are nevoie de mult prea multa lumina. Si-a luat zborul din nou si a inceput sa se joace in jurul tricoului meu galben. Intr-un final s-a oprit pe pervaz. Am venit si eu in sala.

Acum 5 minute m-am dus din nou la fereastra ca sa vorbesc la telefon. Fluturele nu mai era acolo. M-am bucurat pentru el ca a reusit sa iasa la lumina, la soare, la cele 35 de grade de afara. In agitatia mea din fata geamului am dat cu pumnul in perete. Banuiesc ca banuiti ca in momentul acela un ghemotoc s-a prabusit pe podea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *