Insemnari

Inca de la inceput vreau ca lucrurile sa se faca bine intelese: postul asta este despre bai termale (mai precis despre experienta noastra in Budapesta intr-un bazin cu apa de 30 de grade in care afara erau 15 grade) si nu despre relatii, aventuri sau alte legaturi interumane.
Primul contact cu apa e cel mai intens. Dupa 2000 de metri strabatuti in slipi, in conditiile in care oamenii de dupa gard sunt cu pulover, si dupa cateva bazine care aveau adancimea potrivita dar temperatura apei reci de robinet, in momentul in care pui piciorul in bazinul incalzit nu te mai gandesti la nimic ci doar te bucuri de temperatura apei.
Dupa cateva zeci de minute de balaceala gradele din apa nu mai par atat de multe. Pentru a te mai putea bucura de ele trebuie sa infrunti cu stoicism timp de un minut temperatura de afara. Odata revenit in bazin te mai bucuri pentru cateva secunde ca la inceput. Totusi, nu mai acelasi lucru: ai mai trecut prin asta. Dupa doua ore momentele de indurare a frigului trebuie sa se mareasca pentru a mai simti caldura apei.
Ploaia de vara pe care o induri in apa face ca momentul sa fie special ar nu dureaza decat ca o… ploaie de vara.
La un moment dat vine si clipa in care trebuie sa iesi. Te uiti la cer sa vezi cum se misca norii si astepti ca acestia sa faca loc soarelui. Astepti dar traiectoria soarelui/norilor nu e cea pe care ti-ai dori-o. Intr-un final iti iei inima in dinti si iesi din bazin ca sa induri pentru ultima oara frigul, te stergi in graba si fugi ca sa te imbraci.
Dupa ce ti-ai uscat parul apare si soarele si ai vrea sa te bagi din nou in bazin.