Nevoia de a gandi

Cateodata cel mai rau lucru pe care l-am putea face e de a gandi, mai ales cand este vorba doar de suflet si fericire… Ca si cum in timp ce te dai cu parasutele incetezi sa tipi de fericire si te gandesti “si daca se rupe si ma arunca de pamant!”Mi-e imposibil sa ma exprim si asta nu e deloc bine asa ca cel mai bine e sa nu ma ascund dupa fabule…

Acum ceva ani credeam ca cel mai rau lucru care l-ai putea face e sa inseli persoana pe care o iubesti si credeam ca daca ai avea de ales intre a saruta pe alcineva sau nu, cel mai bine ar fi sa te abtii… Lucrurile s-au dovedit a nu fi atat de simple! In ultimul an, in care dragostea pt EA a crescut constant, am fost pus in situatia asta: sa ii insel increderea sarutandu-ma cu alta(sau cel putin sa incerc) sau sa ma cenzurez si sa nu fac ceea ce simteam pe moment… In marea majoitate a cazurilor am preferat sa actionez impotriva a ceea ce-mi spunea capul:”Nu fi porc si mai mare” si ajungeam in bratele care promiteau mai mult… in mod automat bratele si buzele ei nu se comparau cu ce aveam deja si erau doar o alinare pana cand eram in bratele EI!

Problema e atunci cand iti asculti mintea si preferi sa nu faci nimc si sa te opresti la a gandi, preferi sa te intrebi cum ar fi sa o imbratisezi sau sa o saruti, daca nu cumva ai simti mai mult decat de obicei… Din totdeauna am ezitat sa actionez dupa instinct si am preferat sa gandesc prea mult si sa astept o noua sansa…

Atunci cand insa nu faci ceea ce ai fi vrut si te cenzurezi acultandu-ti mintea risti sa transformi un mic bulgare care te-ar fi putut lovi in fata (obrazul ei intors si faptul ca-ti va zice ca nu e bine caci ai prietena) intr-o avalansa care se va mari cu cat te intrebi mai mult ce ar fi daca… asta e si rostul acestui blog, de a opri avalansa care a crescut mult prea tare… Regret ca nici macar in ultimul moment nu m-am intors de la usa desi asta simteam? Da dar oricum cand faci o greseala cel mai bine e sa nu te intorci, si acum nu pot decat sa-mi dau batai de cap inutile pentru ca sunt aproape sigur ca daca as fi actionat fara sa gandesc prea mult si sa fac ceea ce simteam cel mult ajungeam sa ne sarutam (lucru care cred ca nu e destul de probabil) si in momentul in care usa se inchidea m-as fi gandit mult mai putin la asta si sentimentul de vinovatie ar fi fost o mica joaca fata de avalansa ce s-a provocat dar care va dispare cu aceasta recunoastere si cu largirea vaii prin sarutul ce-l voi da EI peste 6 ore… toata povestea asta e ciudata mai ales ca o iubesc pe EA mai mult decat credeam ca sunt in stare dar asta nu ma opreste atunci cand sunt singur sa ma intreb “Si daca exista cineva acolo care…” si de la asta porneste de obicei totul!Concluzie? Nu cred ca e cazul desi… probabil peste ceva timp pus in aceiasi situatie(aceleasi conditii) voi reactiona la fel, dar daca riscul de a simti ceva special nu va fi nici razboi de gandire nu va fi! Probabil ca sinceritatea imi va aduce din nou mici probleme dar sper ca nu va fi asa si as vrea sa-mi spuneti…

Gata!

P.S. Asta e a doua oara cand scriu “monologul” asta pentru ca prima oara s-a pierdut odata cu apasarea butonul de PREVIEW si am mai recuparat decat primele randuri, si versiunea asta e aproape total diferita de prima desi am vrut sa spun acelasi lucru..

Sunday October 30, 2005 – 01:47am (PST)

Da… se vede ca aveam 19 ani cand am scris cele de mai sus… publicate pe un blog “private”… Mi-e dor de copilul ala! 🙂

4 thoughts on “Nevoia de a gandi

  1. sint criminale serverele astea cum ne distrug ele bunatate de creatie prin “momentary laps of reason” pe care le au. asa am patit eu cu raspunsul la leapsa lui mihai si… sa mor daca mai am chef sa scriu odata. it’s just not fair!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *