Insemnari

Dilema

Filed under: Satul — Gelu February 2, 2008 @ 16:57

Din cand in cand locuitorii satului meu din Norvegia ma cheama sa rezolv problemele ce apar si pe care nu le pot rezolva ei. De obicei nu e mare lucru si trebuie doar sa decid pe ce parte a drumului sa pun gardul, cati cm sa aiba stratul de zapada, cine a incalcat proprietatea cui… Azi insa… e mai greu. Am aflat de un obicei pe care pe mine m-a socat si pe care au reusit sa-l pastreze ascuns pana acum (sau pentru ei e atat de normal incat nici nu merita mentionat).

E vorba despre un revolta unui copil, a carui nume nu-l voi mentiona de frica sa nu fie aratat cu degetul pe strada, care a pornit de la obiceiul de care va ziceam. In satul meu, nu am nici o informatie daca acelasi lucru s-ar intampla si in alte sate, copiii nu au voie sa aiba decat o singura jucarie, si aia primita de craciun. Asa ca… in fiecare an in dimineata de 25 Decembrie ei trebuie sa aleaga intre jucaria pe care au avut-o pana atunci si cea pe care “au primit-o” de la parinti. E o decizie care ar fi greu de luat de un adult dar copiii o iau in joaca, de obicei atrasi de culorile sclipitoare ale noilor jucarii. Jucariile care raman in urma acestei “loterii” sunt impartite copiilor mai putin fericiti care nu au nici o jucarie…

Asa s-a intamplat si anul asta. Copilul despre care vom vorbi mai mult a avut de ales intre masinuta lui veche, de lemn, cu vopseaua zgariata, si un elicopter nou nout a carui vopsea stralucea. Intr-un final (a fost mai greu decat s-ar fi asteptat ceilalti ca se decida) a ales jucaria noua, iar masinuta a ajuns la un alt copil care tocmai isi pierduse cadoul. Totul parea sa fie ok pana cand un lucru fara importanta a spulberat linistea satului meu: copilul nostru a gasit roata de rezerva a vechii lui masini… Stiind unde sta noul “proprietar” s-a dus sa-i duca roata vechii sale masini dar nu mica i-a fost mirarea cand ajuns la poarta acestuia l-a oprit tatal noului “sofer” si i-a zis ca nu se cade… “Odata ce ai renuntat la ea nu ai cum sa vii asa, neanuntat, si o sa vezi.Tu ai acum jucaria ta. Nu se cade!”. Baiatul a ramas socat… nu se astepta la asta… cum adica nu se cade? E doar o roata de rezerva… dupa ce au trecut prin atatea impreuna (4 ani s-a jucat cu ea) , dupa ce… A inceput sa tipe, sa umple borcane intregi de urlete s revolte.

Speriati satenii nu au stiut ce sa faca. Au incercat sa-i explice din nou ca nu se cade. Ca odata ce ai renuntat nu poti pur si simplu sa vii cu o roata de rezerva ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Au incercat sa-l faca sa se puna in situatia celuilalt copil, sa se gandeasca cum s-ar fi simtit el daca in timp ce masinuta era a lui ar fi venit copilul care se jucase cu ea inainte si i-ar fi adus… niste stergatoare noi. Sperau ca asa isi da seama ca NU SE CADE. Ce conteaza ca roata a fost luata pe vremea cand masinuta era inca a lui atata timp cat a renuntat la ea pentru elicopter. Intr-un final m-au chemat sa iau o decizie. Mi-au povestit cele de mai sus si sperau ca le ofer raspunsul care sa-l faca pe baiat sa nu mai strige. Sa se multumeasca cu noua jucarie,

Eu insa ma intreb daca au dreptate satenii. Daca chiar “NU SE CADE”… Voi ce ziceti?

8 Comments »

  1. da’ masinuta are de ales sau dilema se joaca intre “soferi” ?

    Comment by peugeot206 — February 3, 2008 @ 00:19

  2. Doar unul dintre “soferi”… Masinuta… poate sa se revolte doar…

    Comment by Gelu — February 3, 2008 @ 01:51

  3. e relativa chestia cu “nu se cade”….adica e o aberatie..ce treaba are satu cu ce se cade??…io cre’ ca e mai degraba o pb si anume …oare vechea masinuta mai are nevoie de roata de rezerva??Poate s-a descurcat singura si si-a gasit un “sofer”…copil cum vreai sa-i zici, ce sa-i cumpere roti de rezerva mai sigure…mai rezistente:)

    Comment by nustiu — February 3, 2008 @ 02:53

  4. Poate ca roata de rezerva ii amintea “copilului” ca a fost o vreme cand “masinuta” nu ii apartinuse. Trecutul asta el nu il cunostea. Si sunt de acord, “nu se cade” And, besides, it can really make u freak out..

    Comment by roxana — February 3, 2008 @ 13:26

  5. elicopterele nici nu au nevoie de roata de rezerva.. such a pity..
    eu votez pentru baiat!
    cry, baby, cry, make your little car sigh !

    Comment by peugeot206 — February 3, 2008 @ 19:40

  6. frumoasa povestioara…poate ca satenii au nascocit aceasta regula tocmai pt a-i invata pe copii sa isi aleaga cu bine jucaria, astfel incat sa ajunga sa nu o mai schimbe
    la partea cu “nu se cade” insa, nici eu nu sunt sigur ca au dreptate satenii…poate ca ar fi normal ca din cand in cand sa o mai vada si pe jucaria cea veche, doar i-a adus atatea bucurii mult timp fiind o anumita legatura intre copil si jucarie care nu ar trebui sa se piarda de tot

    Comment by Lole — February 4, 2008 @ 00:56

  7. nu inteleg.. (in primul rand nu inteleg de ce ma bag si eu.. hmm..m-a cam intrigat povestea)..
    copilul nu era the good side of the story aici? nu e cel care vrea sa intregeasca fericirea celuilalt copil? ca in poveste nu scrie nicaieri cu ce ganduri se duce copilul 1 la copilul 2 :p adica daca se duce sa revada jucaria, sau doar sa il faca pe copil 2 fericit, completandu-i cadoul.. daca e vorba de al doilea caz.. atunci e clar.. kid1 iz za best in za hol viligi :p
    esti tu cumva copil1? asta e subtilitatea? ;))

    Comment by cami — February 6, 2008 @ 19:17

  8. Ce-ar mai fi sa fie asta subtilitatea… totusi… :) Sa ne jignim asa, pe fata :)

    Comment by Gelu — February 6, 2008 @ 19:43

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment