Insemnari

Probabil ca multi dintre voi stiti ca eu sunt dintr-un oras mic, foarte mic ar putea spune unii. Gura Humorului. 15-17 mii de locuitori. Relativ linistit. Un loc in care atunci cand iesi prin oras sunt destul de multe sanse ca majoritatea oamenilor pe care ii vezi sa-ti fie cunoscuti din vedere si desi nu ii saluti ai putea sa-i recunosti din o mie… sau 2 milioane…

E o placere ciudata sa recunosc "bucovineni de-ai mei" prin agitatia Bucurestiului mai ales ca lucrul asta se intampla cand ma astept mai putin. Probabil ca voi cei care veniti din Constanta, Sibiu, Braila nu percutati foarte mult cand cineva pe care vedeti in Carrfour, in metrou, in rectorat sau in mall e din orasul vostru (posibil nici sa va dati seama de lucrul asta) dar pe mine m-a facut azi sa zambesc de exemplu azi tipul inalt, prietenul Simonei (colega mea pana in clasa a 4-a), pe care l-am vazut la targul de joburi. Din pacate nu a trecut si pe la standul nostru ca m-ar fi recunoscut si ne-am fi salutat… acasa nu am fi facut asta niciodata.

Ieri am mers in cantina dupa mult timp. La o masa o bruneta pe care o vazusem cu cateva zile inainte prin poli si care mi s-a parut la momentul ala o nauca. Nu ma asteptam ca ea sa fie la poli… poate nu se potriveste prea bine cu momentul care mi-l aduc aminte cel mai bine despre ea. Era o zi de vara. Terasa de la panipat. Ciuc la 20.000. Cu fata spre drum, nori de furtuna peste Toaca. Vantul incepea sa bata destul de puternic. Bruneta noastra cu par cret purta o fusta scurta si larga. Vant puternic. Lenjerie  neagra. Boxeri.O intreaga terasa admirand fundul Olgai (daca am retinut cum o cheama, stiu ca statea la Fortuna si ea si mai aveam conversatii ieftine)care incerca sa pastreze din aparente. Nu stiu ce tricou/maieu avea dar stiu ca pana si sanii ei ieseau in evidenta atunci. Lucruri care marcheaza copilaria unui adolescent de 17 ani. Sa revenim la ziua de ieri. Deci bruneta noastra pe care nu am mai vazut-o de 3-4 ani la o masa cu un tip care parea cunoscut. Foarte probabil un humorean si el. Dupa ce mi-am luat tava m-am pus la o masa relativ apropiata de a lor. M-am uitat putin la ei pana cand m-au vazut si ei… am intors capul si l-am tinut aplecat in tava in timp ce o auzeam pe spunandu-i lui: "Uite! Ala nu e Gheorghita? Ala bun la fizica…" Da. Ala era Gheorghita, ala buna la fizica… odata. Dar tipul? Cunoscut… Eva… dar mai cum… Cred ca era fratele lui Florin Eva dar nu ii tin minte numele. Stiu ca i-am dat un CD la un moment dat… si ca ma salutam cu el cand eram mai mic… mult mai mic. Oare ce cauta si el in Bucuresti?!?! Tot rugby? Nu conteaza… am plecat…

Acum cateva luni in metrou spre Armata Poporului in fata mea o blonda imbracata in roz. Aproape nimic special… numai ca… O colega de liceu, cu un an mai mare, pe care am intalnit-o intr-o zi in ploaie prin lunca. Eram la bazin, ploua cu galeata si ea stea acolo. Era o colega de-a lui Daniel. Avea par de oita (nu te superi Elena, nu-i asa?) dar statea in ploaie… cred ca am vorbit cateva ore atunci. Nu cred ca am mai vorbit de atunci pana in dupa amiaza in care am abordat-o la Lujerului. S-a speriat putin cand am inceput sa-i vorbesc, mai ales ca nu am cea mai discreta privire posibila, dar cand i-am zis de Suceava (nu am riscat sa-i zic de Gura Humorului din prima) fata i s-a luminat… acum mai schimbam vorbe pe mess…

Prima mare surpriza, referitor la oameni "de-ai mei" a fost in anul I, cand stateam la o coada in CarrFour si in fata mea un el si o ea. Aproape nimic special la asta… insa pe cei doi ii mai vazusem si inainte… tinandu-se de mana Martea prin piata, uitandu-se la vitrinele de la Casa Afacerilor, sarutandu-se pe langa terenul de baschet… Ciudat! Sa ii vad la 500 de km bagand impreuna cumparaturile in sacose. La cateva luni dupa asta tipul a cantat la nunta lu’ Lili.

Concluzia… You can run, but you can’t hide.