Insemnari

Pachet

Filed under: Uncategorized — Gelu October 14, 2007 @ 13:50

Pachet

Treceam zilele trecute inspre Cora, venind de la birou, si am observat o agitatie mult mai mare ca de obicei. Foarte multe masini parcate prin acea zona neprietenoasa, o coada relativ mare facuta in spatele unei dubite si multe grupulete in jurul  a catorva pachete deja date. Probabil ca erau trimise de rudele plecate in Grecia/Italia/Spania. Poate ca erau mai mult decat niste dulciuri si electrocasnice luate la mana a 2-a. Poate printre MP3-uri si Laptop-uri se gaseau si scrisori, biletele, lacrimi.

Imi aduc aminte cum stateam si eu in urma cu 10/12 ani la o coada asemanatoare. Nu erau pachete de la rude ci pachete "cu ajutoare" venite de la nemtii si austriecii cu suflet mare. Stiu ca era isterie atunci pe seama pachetelor cu haine uzate, dulciuri, jucarii, carti de colorat si mici prostioare. Atunci mi se pareau foarte firesti toate lucrurile astea si inca mai am un catelus de plus de atunci. E galben si pufos. Dupa multi ani. Era iarna cred… cred ca in anul ala am avut cel mai bogat pom de craciun. Anul trecut am avut unul atificial sub care au stat puse dulciurile aduse de frate-miu dintr-un supermarket din Grecia.

Lacrimi de toamna

Filed under: Uncategorized — Gelu October 13, 2007 @ 23:04

A venit toamna. Am stabilit lucrul asta acum cateva saptamani. Acum insa e din ce in ce mai clar. Ploua. Si ploua. In fata caminului era o domnisoara care plangea in ploaia. Si plangea. Si ploua. Nu stiu ce as fi putut face… i-as fi dat umbrela mea dar nu cred ca ar fi ajutat la ceva. Nu cred ca o deranja ploaia. Cred ca o bucura. Nu se simtea singura. Alceva? Sa-i fi spus ca asa sunt toti? Niste porci, niste nenorociti, niste nemernici. Nu cred ca ar fi ajutat-o. Sa ii ofer o imbratisare? Ar fi speriat-o.

Niciodata nu m-am priceput sa consolez. Acum cativa ani (6 ani) eram la liceul militar din Campulung sa ma intalnesc cu o domnisoara draga mie si… a sunat telefonul: ii murise bunicul la care a stat pentru cativa ani. Incepuse sa planga. Foarte rau. Eu statuam langa ea si… "Condoleante. Imi pare rau!". Mai mult… nu stiam ce sa zic. Ce sa fac. Toti colegii ei au venit langa ea sa o consoleze. Eu stateam langa ea… nu stiam ce sa fac. Eu venisem acolo sa o cuceresc. Sa o sarut. Nu ma asteptam la asa ceva.

Cel mai naspa e insa atunci cand tu esti cel care ii provoaca lacrimele. Atunci nu stii ce sa faci. Eu unul ma blochez. De fiecare data cand am facut-o sa planga in fata mea nu am facut decat sa stau acolo ca un bou si cel mult sa zic: "Eu in locul tau m-as da dracu". Eventual sfaturi despre cum ar putea cucerii pe alcineva.

Caietul de biologie

Filed under: Personal — Gelu October 12, 2007 @ 22:27

Ora 12. Metroul spre Unirii. In acelasi vagon ca si mine doua ele de liceu. Probabil ca erau clasa a noua. Una dintre ele si-a scos caietul de biogie si a inceput sa invete. Un caiet foarte ordonat cu linii mov si roz.

12:15. O trecere de pietoni de la Unirii. Un tip de 16 ani cu un cercel in urechea dreapta si cu o tigara in coltul gurii. Nu cred ca tragea nimic din ea. Doar privea ca un mare cuceritor deasupra varfului mai mult stins. Ii lipseau ochelarii imensi la care renuntase probabil cu greu. Avea pantofi albi, cu cioc, niste blugi si un sacou negru plin de scame. Nu conta asta pentru cei doi "subalterni" de langa el. La acelasi semfor s-a oprit si o pustoaica cu fusta, motiv numai bun ca tanarul nostru cuceritor sa-si gaseasca un punct de sprijin pentru privirea lui patrunzatoare, in timp ce se rezema de umarul unuia din cei doi ucenici. In grupul tipilor mai era cineva care parea pierdut acolo. Probabil colegi. Gulerul alb ii iesea de sub puloverul din ceva ce parea a fi lana. Freza lui, spre deosebire de a celorlalti trei, nu prezenta nici o urma de gel… Breton haotic si ghiozdan in spate. Ceilalti aveau genti de cosmetice de la Nike. S-a facut verde. Ma intreb daca tipul care se simtea stingher o facea pentru ca lui nu ii zambea nici o domnisoara sau isi daduse seama ca la un moment dat tigara se va stinge, manelismele celuilalt nu vor mai tine; camasa lui va iesi de sub pulover, vocea lui nu va fi atat de subtire, va intoarce capul cineva dupa el atunci cand va conta.

Morala? Eu faceam 5-10 minute pana la liceu si nu imi place nici acum sa ma dau cu gel.

Iubesc

Filed under: Bucuresti,Personal — Gelu @ 08:56

10112007225

Pizza hut.  Nu mai fusesem de mult. Asteptand portia de spaghete admir privelistea "Iubesc". Etajul 6. La 7 nu e "TE". Nici la 8. Sper ca rufele scoase la uscat nu acopera nici un "Te". Nu inteleg "Te iubesc". "Iubesc" e pe sufletul meu. Ce? Nu prea conteaza… Dar pot sa imi imaginez ca peste 2 ani voi trece pe langa acelasi bloc, ma voi uita la aceleasi balcoane de la gheta si voi spune acelasi lucru: "Iubesc".

Citeam acum cateva zile un post despre iubire, despre cum iubim si inevitabil mi-am adus aminte de intrebarea cuiva de tare de mult, daca stiu care e diferenta intre "o iubire" si "iubirea". Acum doi ani scriam pe aceiasi tema. Intre timp lucrurile s-au schimbat… acum cand recitesc tind sa-mi dau dreptate: "iubirea" e "chestia" pe care o traim acum si care intr-un final se dovedeste a fi doar "o iubire". Cred ca daca vrei sa fii fericit asa e cel mai sanatos: sa nu te indoiesti ca acum traiesti cea mai intensa dintre iubiri.

E posibil ca multi dintre voi sa fi uitat despre ce "am vorbit" azi, asa ca va readuc aminte: un bloc din Drumul Taberei pe care scrie la ghena de gunoi "Iubesc".

Flex Camp

Filed under: Uncategorized — Gelu October 10, 2007 @ 00:00

Maine are loc Flex Camp. Dupa cum bine spune Mihaela locurile au fost ocupate in mai putin de 2 saptamani asa ca pentru cei doritori prezentarea e disponibila si online, incepand cu ora 18 (10.10.2007) la http://my.adobe.acrobat.com/flexro/ . Va asteptam :P

Alone

Filed under: The picture of the day — Gelu October 7, 2007 @ 16:38

Reading

Music in my life

Filed under: Personal — Gelu @ 13:49

Nu stiu cand a inceput sa-mi placa Holograf dar stiu ca formatia asta mi-a marcat “tineretea” si primul concert la care am fost a fost magnific… stiam toate versurile…

Inainte de asta, am descoperit destul de tarziu melodia Ochii tai. Stiu… mult prea “lacrimogen” dar era pe sufletul meu la… 16 ani. Nu mai tin minte la cine ma gandeam atunci dar… Ochii tai…

Daca tot veni vorba de Holograf, sa continuam cu o dimineata de mai, vreme ploioasa, o casa aproape necunoscuta, niste ochi somnorosi, un par blond, multe vise ruinate si concluzia…
Citeste in continuare…

Ghimpii

Filed under: Poems — Gelu October 6, 2007 @ 12:36

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odata trandafiri salbatici.
Aveau atatia ghimpi,
dar n-am vrut sã-i rup.
credeam ca-s muguri-
si-au sã infloreasca.

Te-am intalnit apoi pe tine.
O, cati ghimpi, cati ghimpi aveai!
dar n-am voit sã te despoi-
credeam c-o sã-nfloreasca.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte si zambesc.
Zambesc si hoinaresc prin vai
Zburdalnic în bataia vantului.
Eram copil.

Lucian Blaga

Depresii de toamna

Filed under: Aberatii,Personal — Gelu @ 12:33

M-am trezit in dimineata asta fara nici o durere de cap, fara nici cea mai mica urma a alcoolului baut ieri. Am simulat o betie dar eram mai treaz ca niciodata. Nu are legatura cu toamna. Ce vroiam sa zic e ca mi-as dori ce-si doreste orice blonda de la viitorul ei sot: “sa fiu inteles” si mai ales sa fiu luat asa cum sunt, cu freza mea dubioasa, cu glumele mele proaste, cu vocea mea “de spart borcane”, cu berea din fiecare seara, cu…

Toamna e trista atunci cand esti singur prin parc. Mai ales dimineata. Partea buna e ca intalnesti multi oameni ca tine, fiecare cu banca lui. Omul si banca. De toate varstele si cu tot felul de priviri. Seara ies oamenii in grup, dimineata ies cei care prefera singuratatea de pe banca decat cea din casele lor. Lumea asteapta… eu nu am indraznit sa ma pun pe o banca. Aveam aparatul la gat si simulam ca am un scop… nu am facut decat foarte putine poze, nici una dintre ele nu cred ca merita aratata.

Va veni un moment in care imi voi da seama ca toata lumea are defecte ca si mine, ca oricat de “perfecta” va fi cea de langa mine tot vor exista lucruri de reprosat. Intrebarea e daca are rost sa mai astept sa trag concluzia asta? Sa astept inca doi-trei ani sau sa incep sa fac compromisuri incepand de azi si sa ma lupt sa fiu dragut chiar in momentele in care vreau sa ma razboiesc cu toata lumea, sa ofer imbratisari in loc de cuvinte pe care le voi regreta odata spuse, sa pot spune ca ce e scris mai jos face parte dintr-un trecut foarte indepartat.

Recunosc, sunt facut din pamant si noroi am aruncat in stanga si dreapata pentru aceiasi clipa de uitare, pentru un moment de alinare… Mi-am sapat o groapa si odata aflat la fund am incercat sa-mi gasesc drumul spre varf catarandu-ma cu unghiile pe peretii perfecti, ramanandu-mi noroi sub unghii, cu care sa arunc in cea aflata deasupra si care imi intindea mana sa ies si sa adulmec soarele din nou! ” [de aici]

Vizita mea in parc s-a terminat in momentul in care au inceput sa apara oamenii care se tineau de mana, bancile incepusera sa fie ocupate de 2 – 3 -4, multi copii…

fascinatia sanilor necunoscuti

Filed under: Uncategorized — Gelu October 4, 2007 @ 22:51

stau intr-o berarie langa o pereche de sani acoperiti de un sutien generos si un tricou cu trandafiri rosii si sunt fascinati de ei desi sunt mangaiati acum de prietenul tipei cu fluturasi in par. Cei mai frumosi sani sunt cei pe care nu ii vom saruta niciodata.

Dentist

Filed under: Personal — Gelu @ 09:25

Ieri am fost la dentist din nou. Din pacate am uitat lucrul asta la pranz cand m-am infructat cu un meniu de la KFC, cu tot cu sosul de usturoi afererent, asa ca la 8 fara ceva eram in cabinetul de langa Nicolae Grigorescu avand senzatia ca undeva prin plomba mea temporara se gasesc urme ale dezmatului culinar. E evident ca in lipsa de scobitori (ar fi atat de anormal sa existe asa ceva in sala de asteptare de la dentist, mai ales pentru cazuri disperate, ca cel prezentat mai sus?!?!) am incercat sa “save the day” folosindu-ma de instrumente traditionale. (mentionez ca in cadrul acestui proces complex nici un obiect strain, sau membru superior, nu a fost introdus in cavitatea bucala). Nu am avut noroc, asa ca m-am urcat pe scaunul aferent operatiilor ce vor urma avand fluturi in stomac.

Si distractia a inceput… Pentru inceput “some small talk”: “Si, de data asta nu a mai venit prietena ta cu tine?” “Nu, nu a putut” … continuand cu discutii locative (intelegeti voi, despre unde stau, ce camin e, cum e, cat a stat ea in camin), ca intr-un final sa purcedem… La inceput a fost o perioada de tatonari. Inarmata cu “o spatula” a inceput sa exploreze cele mai indepartate locuri ale orificiului meu bucal, acum fiind momentul sa descopere oripilantul dezmat culinar. A trecut de molarii vizati… e posibil sa fi scapat. Fie nu aveam nimic, fie nu a vrut sa ma puna intr-o situatie penibila si sa scoata bucata de pui si sa mi-o arate: “De asta mi-esti?”.

Dupa momentele de tatonare trebuia sa ia cariile in piept asa ca, inevitabi : “Cu sau fara anestezie”. Barbatul din mine cerea un raspuns categoric: “Fara, ca sunt barbat si pot suporta orice durere. Razboinicii daci erau anesteziati inainte sa fie loviti in piept de proiectilele catapultate de romani? Moldovenii mei credeti ca erau iertati de durerea provocata de sulitele otomane? Atunci cum credeti ca eu pot sa fug de…”. Cei 16-17 ani pe care mi-a zis colega ei ca ii am cereau un raspuns mai ponderat: “Da, va rog! Sunt mic! Nu vreau sa doara”. Compromisul gasit a fost lesne de inteles: “Cum credeti dumneavoastra”.

Se pare ca ea m-a vazut “mai barbat” decat colega ei asa ca am inceput fara anestezie. Distractia de-abia incepuse. Cele doua “picamere”, aspiratorul, bucatile de vata… Dupa 10 minute am tras amandoi concluzia ca cel mai bine e totusi cu anestezie asa ca am privit-o cum a bagat seringa cea lunga si rece in gingie, asteptand amandoi impreuna sa amorteasca… si a amortit… Distractia a putut apoi continua.

Avand instrumentele enumerate mai sus “bagate” incepe doamna Daciana sa-mi povesteasca ca a fost ieri la “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” si m-a intrebat daca l-am vazut si eu. Reamintesc ca aveam gura “ocupata” asa ca am dat din cap ca da. Evident ca discutia nu s-a oprit aici, si in timp ce-mi poliza creeri imi spune ca a vazut si “California Dreaming” care i-a placut mult mai mult. “Si tie ti-a placut mai mult California Dreaming?”. Fac semn ca nu… am starnit o mica revolta. Cum, mi-a placut mai mult 432? Din nou fac semn ca da… Incepe sa-mi spuna ca ea defapt vroia sa vada o comedie romantica si poate de asta nu a impresionat-o filmul de la Cannes si ca… “Si totusi, nu ti-a placut mai mult California Dreaming?”. Oare la ce se astepta? Sa ii murmur motivele pentru care cred ca filmul lui Mungiu e mai bun decat filmul lui Nemescu? Sa ii explic ca momentul mesei “in familie” e demna de “Cantareata Cheala”, ca drumul haotic de la sfarsit e o calatorie initiatica, ca… toate astea in timp ce-mi vibra tot capul si aspiratorul ala imi sorbea toata imaginatia?

Sar peste discutia dintre o fosta studenta la stat si un student la particular ca sa trag concluzia: am o noua plomba.

Abordari

Filed under: Uncategorized — Gelu October 2, 2007 @ 23:27

Citeam acum cateva ore pe un blog despre cat de patetici pot fi uni baieti atunci cand vor sa agate pe cineva.

Rapid Iasi-Bucuresti Nord: grup puternic etilizat si asiduu zglobiu anima vagonul 4. Pentru ca se gasesc 2,3 indivizi dornici sa isi exercite mitocania, adresand tinerei de langa ei insinuari ludice de genul: "Mitzi, si esti singura?", "Da-te, bah, sa trec eu acolo sa vorbesc cu domnisoara ca tu nu stii"; pentru ca o umbra de om cu ochii pe jumatate inchisi si vorbind intr-un grai de alcool ma intreaba de 15 ori (pe numaratelea) daca nu ii dau o casca de la walkman sa asculte si el muzica; pentru ca intr- un final se impinge in mine pentru a se asigura ca primeste un raspuns; pentru ca nici dupa ce este rugat "respectuos" sa stea la locul sau nu isi domoleste avantul de socializare.

Mi-am adus aminte de mine si de "abordarile" mele… sau mai exact de cat de mult ezitam/ezit inainte sa fac "un pas". Eram in clasa a 11-a cred si ma uitam de 2 luni dupa o domnisoara din clasa a 9-a. O vedeam foarte des pe culoarele liceului si din cand in cand si pe strazile targului. Cred ca mi-am creat in jurul ei o mica poveste. Eram fascinat de ochii ei albastri.

Intr-o zi m-am trezit cu ea in fata. Emotii. "Buna. Eu sunt Gelu". "Carmen". Continuarea… Dupa 30 de minute ne sarutam si distrugeam tot misterul si farmecul.

Acum… nu mai am curajul de a aborda pe cineva pe strada, in poli, in lift… in cel mai bun caz astept sa gasesc o cunostinta comuna si fac rost de id de mess… Ce copil sunt! Din nou problema "41".

Familie

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 22:57

family

Provin dintr-o famile relativ numeroasa. Relativ? Adica nu am decat un frate si o sora dar la rude de gradul 2 nu duc lipsa… Sa incercam sa enumeram unchi/matusi + veri. Citeste in continuare…

Punctual

Filed under: Personal,Punctual — Gelu @ 13:29
  • mi-ar placea sa scriu mai mult (mai des) si mai interesant
  • s-a lansat Flex Builder Beta 2.
  • Am avut parte de prima interventie mai serioasa la dentist. Cica am 16-17 ani…
  • weekend-ul asta are loc Gura Humorului Blog Fest. Din pacate nu pot ajunge. Sambata ma duc la concert Muse si duminica la Crosul Loteriei.
  • vreau sa merg la Romania – Olanda pe 13 Octombrie la Constanta. Din pacate toate biletele online au fost epuizate asa ca trebuie sa gasesc pe cineva din Constanta care sa ne cumpere bilete.
  • cica softurile de deblocare ale iPhone-ului pot compromite iremediabil terminalul. Eu deocamdata nu am probleme decat cu casca stanga dar tind sa cred ca e o problema mai mult “hard” decat “soft”
  • acum multi ani un unchi mi-a spus ca dupa tren si dupa femei nu trebuie sa alergi niciodata: “O sa vina mereu altul!”. Intrebarea care se naste in astfel de cazuri e: “Ce faci in cazul tramvaielor?”Nu de alta dar am vazut multa lume cum incerca cu disperare sa se urce intr-un 41 mult prea plin cand 3 tramvaie goale asteptau sa intre in statie.
<<< Previous Page