E deajuns ca pentru o secunda
toti fluturii sa nu mai bata din aripi,
ca eu sa descopar ca vantul
ma face sa suflu pe mare.
E deajuns ca priverea-i albastra
sa ajunga pe fruntea-mi ridata
ca eu sa descopar ca marea
e mica atunci cand se naste.
E deajuns sa vezi cum un mort
se lasa pe funii in groapa
ca eu sa descopar ca moartea
e calda-n privirea-i de gheata.
“toti fluturi sa nu mai bata din aripi,”
“toti fluturii sa nu mai bata din aripi,”
…from the top of my head
E deajuns sa cred ca ploaia-ti
risipeste tristetea din ochii
ca eu sa descopar ca marea
o aduna la loc.