…candva asteptam oamenii sa moara

…acum ceva timp lucram la un magazin de pompe funebre. A fost ultimul job dinainte de acesta. Nu era aceiasi satisfactie, dar… asteptam rudele indoliate sa comande sicriul. Faceam recomandari, alegeam nuanta de negru. Faceam coroanele si scriam panglica: “Sincere regrete din partea familiei Popescu”.

Eram si-ntr-o relatie “banala”. Ea frumoasa dar doar atat. Foarte frumoasa, fund foarte dragut, sani cum imi plac mie… dar doar atat! Am intalnit insa pe cineva care m-a facut sa-mi dau seama ca nu tine foarte mult de <stiti voi> si mai mult de <la fel>. Dupa 4 seri in care ma indragostisem de raspunsurile ei taioase, de zambetul ei, de piela ei cafenie si m-am hotarat sa ma schimb… Una din acele decizii care ar trebui sa-ti marcheze restul vietii, care ar trebui sa te faca sa n-ti mai doresti…

A 5-a zi in drum spre ea o vad in bratele altuia.

Asta daca tot veni vorba de un singur cos.

3 thoughts on “…candva asteptam oamenii sa moara

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *