Ora 12:40. Etajul 2 al unui camin ca oricare altul. Imi indrept pasii incet spre scari… astept ca ea sa deschida usa inchisa in urma mea si sa vina incet spre mine si sa ma surprinda cu un sarut pe ceafa…
Ora 4:30. 1 Ianuarie 2005. Etajul 2 al unui camin ca oricare altul. Imi intind capul pe pieptul ei fericit.
Ora 3:56. O sambata din 2004. Etajul 2 al unui internat ca oricare alt internat. Deschid ochii in bratele unei fete ca oricare alta si incep sa cant: “I want to know what love is”.
Ora 12:34. O zi din 1992. Etajul 2 al unui spital ca oricare altul. Privesc printre degete cum tanara din fata mea isi ridica bluza in fata medicului. Primii sani din viata mea.
asta explica tot..nu degeaba cliseul cu “traumele din copilarie” exista.
De ce nu se poate ca macar o data sa citim postul si pur si simplu sa tacem? Asa cum scriam intr-un comentariu anterior, cine este crezut?
etajul 2 20.06.2007 ,te uitai pe fereastra , zambeai:)…oare de ce?
@Aura: nu inteleg… Cine este crezut? La postul anterior avea cel mai mare sens din lume… acum…:-s. Si sper ca prima parte nu era “un atac” la adresa Mikai.
@lorellai Din nou, ma depaseste… 🙂
🙂 nu e un atac, era doar o reflectie de-a mea, poate de aia nici nu are sens :))