Maini infinite

Aveam aseara senzatia ca am maini infinite. Ca tastatura se afla la distante kilometrice si mainile mele reuseau sa ajunga pana acolo… e o senzatie ciudata, e ca si cum ti s-ar parea la un moment dat ca o bucata de sarma, ca oricae alta (nu conteaza sentimentele si visele cui circula prin ea) desparte doua stele. Te muti 2 cm si desparte aceiasi stea… In acea secunda acel cablu nenorocit, recuperat de la un depozit de fier vechi unde a fost dus de 3 tigani si un copil, transmite tot sufletul unui pustan de 23 de ani spre iubita lui de mii de vise.

Stiti nu? Cu cat e mai albastru infinitul cu atat de departe ne sunt ideile. Cu cat mai multi oameni in metrou cu atat mai singuri suntem… cu cat mai multi oameni care stiu ce simti cu atat mai neinteles esti. Apropo, ma simt greoi.

4 thoughts on “Maini infinite

  1. :)) Da, de dimineata de la 8. 🙂 Cineva mi-a zis azi ca sunt “feminin”. Acum cred ca e un compliment.

Leave a Reply to Anonymous Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *