O banca din Cismigiu, aproape ca oricare alta banca din Bucuresti. Multi copii jucandu-se cu mingi colorate, biciclete, trotinete, leagane,pietris… Un pitic presarea pietre pe alei, pentru ca un al doilea sa gaseasca drumul… Mama grijulie: “Stefane, nu mai pune pietricele ca cad copiii de pe role!”. Stefan nimic. “Hai fii cuminte si nu mai pune pietricele pe jos!”. Stefan nimic. “Hai fa asta pentru mama…”. Stefan nimic… In clipa aceea o femeie intre doua varste care statea pe banca alaturata, impreuna cu un barbat de 45-50 de ani, a rabufnit: “Eu daca faceam asa ceva cand eram copil imi luam imediat o palma! Acum copiii isi fac de cap”. Si s-a ridicat revoltata si a plecat rotindu-si geanta prin aer.
“Hai la buci la buci la buci. Hai la buci la buci” indemna un “tanar” inapoiat mintal uitandu-se la 4 “domnite” care pareau a fi revoltate…
[…]
[…]
[…]
Am ramas in stare de soc acum… stiti? E usor sa fii rau dar mai greu e sa te abtii… ar trebui ca fiecare dintre noi sa incerce lucrul asta din cand in cand.