Insemnari

Un ultim post

Filed under: Uncategorized — Gelu May 29, 2007 @ 11:59

Aceasta cred ca va fi ultima insemnare de pe acest blog. Musuroiul incepe sa se darame. De ce? Pentru ca incep sa povestesc cu entuziasm ce mi s-a mai intamplat si lumea ma intrerupe si imi zice: “Stiu, am citit pe blog”. Pentru ca multi dintre voi cred ca ma cunosc doar pt ca unele insemnari au fost relativ personale. Pentru ca mi-ajung cele 8-9 ore in care stau “conectat” la servici. Pentru ca lumea virtuala e rece…

Niste ultime lucruri:

  • dealul din poli e fascinant. “Gasca” de copii de 1-4 ani e de-a dreptul fascinanta. Abia astept sa imi port si eu copilul de umeri pe acelasi deal inverzit.
  • e mult mai probabil sa primesti ajutor de la cineva pe care saluti sporadic pe mess decat de la cineva care…

Acestea fiind spuse, ne auzim cu bine, probabil ca in alta locatie.

Gelu

Cluj

Filed under: Uncategorized — Gelu May 28, 2007 @ 10:08

Clujul e un oras linistit, foarte linistit; lucrul asta insa cred ca se poate zice despre aproape orice oras “de provincie” si principalul atu in fata Bucurestiului agitat in care si cel mai linistit din ardeleni ajunge sa-si piarda cumpatul. Imagineaza-ti ca in drumul dintre dintre birou si casa te opresti pentru 30 de minute sa respiri o gura de aer curat si sa te urci pe poteci de munte ascultand “glasul padurii”. Sa te urci pe scari “din radacini” si sa treci pe poduri din trunchiuri de brazi si sa ajungi in fata unui ochi de apa plin de nuferi… toate astea in mijlocul orasului… Suna bine… e imposibil de imaginat asa ceva in fuga dintre tranvai si metrou, printre injuraturile taximetristilor catre pietoni si a pietonilor catre vatmani… Gradina Botanica din Cluj m-a surprins cu toate ca porneam cu asteptari mari pentru acea oaza de verdeata.

Vroiam sa incep cu prima impresie pe care mi-au facut-o oamenii din Cluj, undeva prin Ploiesti in rapidul cu care am mers, dar mi-e frica sa nu ramaneti cu o impresie proasta in cazul in care va hotarati sa nu mai cititi… Am plecat din gara cu un taxiu condus de o batranica de 60 de ani pe care te-ai astepta sa o vezi tricotand o pereche de ciorapi, nu intr-un Logan galben. Ne-a multumit ca ne-am urcat in masina ei si “ne-a luat la intrebari” cu ce tren am venit… foarte draguta si avea chef de vorba :) Cursa cred ca a costat 63.000. A inceput sa se caute de maruntis pentru rest… imaginati-va o calatorie cu un taxiu luat de la Gara de N. Apropo de taxiuri, am avut parte de calatorii care au costat 34.000 (ca si cum ai merge pana la Cotroceni din Regie) si nici unul dintre taximetristi nu a zis ca e prea scurta cursa… si toti s-au cautat la sfarsitul ei de maruntis pentru un rest cat mai exact…

Am ajuns intr-un camin de fete la cateva ore dupa ce s-a terminat “Serenada”, un “chef monstru” dat de absolventele de la medicina si care e “autorizat” de “oficialitati”. Pe usa caminului era un afis de la politie in care erau sfaturi pentru cei care urmau sa organizeze “Serenada”… De ce Serenada? Pentru ca la un moment dat absolventele le canta “la geam” boboacelor… Desi in timpul noptii s-au baut zeci de navete de bere, zeci de litri de palinca si vin, pe la pranz peste tot era cat se poate de multa ordine. Ce m-a surprins? Seninatatea cu care lumea-si lasa usa deschisa la camere in timp ce stau cu orele pe canapelele de la fumoar; isi lasa cursurile cu saptamanile in salile de lectura; gramada de salata de jos langa care era un afis: “1 leu” si o sticla de 2 L taiata cu vreo 20 Ron in ea… Si nimeni langa…

Restul “minunatului Cluj” tine de detalii care au legatura cu subiectivismul vizitei si natura personala a ei… :) Mi-e dor deja de Ardeal…

Poze aici

www.myAdobe.ro

Filed under: Uncategorized — Gelu May 25, 2007 @ 11:24

S-a lansat www.myadobe.ro , blogul Adobe Romania. Mai multe detalii pe pagina si la colegul meu Marius. Pana una alta sunt trecut si eu la “Adobisti” cu link spre blogul asta… unul mult prea personal asa ca in curand cred ca voi trece pe ceva mai “serios”. :) Pana atunci ne mai auzim pe aici… si acum ma pregatesc ca maine ma va prinde in Cluj :)

Fuck this city (dor de oameni)

Filed under: Uncategorized — Gelu May 24, 2007 @ 12:20

Ok… prima oara cand am dat “Post this entry” a disparut tot ce am scris… asa ca… voi fi mai scurt…

Mi-e dor de vremurile in care stiam pe cine “ma pot baza” si pe cine nu… mi-e dor de prietena mea buna din liceu pe umerii careia “am plans” (a se vedea ghilimelele), pe care am injuat-o de zeci de ori, care imi spunea ca sunt mic… ca mai am pana sa ajung mare… mi-e dor sa stiu ca desi ne schimbam cuvinte grele o puteam suna la 2 noaptea si era acolo pentru mine… ca renunta la prietenul ei pt a sta cu mine…

Am ajuns acum in situatia ca “cel mai bun prieten” (tot o ea… cica…) sa… sa evite sa vb cu mine desi stie ca ma simteam aiurea pt a nu ne certa… si sa-i stric si ei ziua… sa o rog sa-mi cumpere ceva timp de 3 saptamani si tot degeaba (nenorocit stick)… sa-mi zica ca nu ma gandesc la cei din jur… ca… in fine! Oricum cred ca vroiam atat de mult sa am incredere in cineva…. incepe sa-mi fie sila de orasul asta… mi-e dor adesea sa ies singur “prin lunca” si sa ma intalnesc din greseala cu cineva cunoscut si sa stam ore de vb… Orasul asta e atat de impersonal…

Inchei aici.. imi cer scuze pt cei care s-au simtit ofensati, dar in primul “draft” am fost mult mai rau… o zi buna…

Cu rotile in sus

Filed under: Uncategorized — Gelu May 23, 2007 @ 10:55

O banca din Cismigiu, aproape ca oricare alta banca din Bucuresti. Multi copii jucandu-se cu mingi colorate, biciclete, trotinete, leagane,pietris… Un pitic presarea pietre pe alei, pentru ca un al doilea sa gaseasca drumul… Mama grijulie: “Stefane, nu mai pune pietricele ca cad copiii de pe role!”. Stefan nimic. “Hai fii cuminte si nu mai pune pietricele pe jos!”. Stefan nimic. “Hai fa asta pentru mama…”. Stefan nimic… In clipa aceea o femeie intre doua varste care statea pe banca alaturata, impreuna cu un barbat de 45-50 de ani, a rabufnit: “Eu daca faceam asa ceva cand eram copil imi luam imediat o palma! Acum copiii isi fac de cap”. Si s-a ridicat revoltata si a plecat rotindu-si geanta prin aer.

“Hai la buci la buci la buci. Hai la buci la buci” indemna un “tanar” inapoiat mintal uitandu-se la 4 “domnite” care pareau a fi revoltate…

[…]
[…]
[…]

Am ramas in stare de soc acum… stiti? E usor sa fii rau dar mai greu e sa te abtii… ar trebui ca fiecare dintre noi sa incerce lucrul asta din cand in cand.

Dramele din spatele listelor

Filed under: Uncategorized — Gelu May 22, 2007 @ 03:12

Un elev de clasa a VIII-a din localitatea suceveana Dumbraveni a murit dupa ce a fost batut de doi colegi, in scoala in care invatau. Florin Costel Anton nu le-a spus parintilor de bataia primita, de teama agresorilor, si a murit, dupa cateva zile, la spitalul din Iasi.”.
Asa incepe sec un articol ca oricare altul din Libertatea. Asta e esentialul: o noua victima a violentelor din scolile romanesti. Un articol mai complet gasiti in Monitorul de Suceava (un alt articol aici). Nu vreau sa devin un alt reporter “de la ora 5” dar astfel de tragedii trec prea repede pe langa noi… Nu mai suntem “afectati” de astfel de stiri seci, nimeni nu se gandeste la drama omului din spatele hematomului provocat de “corectia” aplicata de doi “baieti grijulii”. Nu vreau sa reiau povestea dar nu pot sa nu ma gandesc la mine cand aveam si eu 16 ani si eram elev la un grup scolar din localitatea suceveana Gura Humorului si timp de cateva saptamani mi-era frica sa merg prin oras de frica unor “baiatasi” care aveau ceva impotriva faptului ca “ma combinasem” cu fosta prietena a unuia… in cele din urma am scapat din acea poveste nevatamat, dar oricum la 14-18 nu e greu sa intri intr-o altercatie. Odata am fost pur si simplu oprit de doi… “baieti” si mi s-a dat un pumn pur si simplu… nu stiu de ce… cred ca au luat si ei o bataie mai serioasa apoi de la fratemiu dar nu asta conteaza acum…

Ce a fost in mintea lui Florin Costel Anton dupa ce si-a incasat bataia “bine meritata” (doar jignise o fata – si aici ma simt in dese randuri)? A fost frica de a spune cuiva, ca apoi ar rade eventual lumea de el ca “si-a luat-o”, frica de a merge la doctor sperand ca “o sa treaca” doar ca sa nu afle parintii, apoi profesorii si in cele din urma agresorii sa fie “mustruluiti”, urmand razbunarea… Noaptea de dupa incident probabil ca a fost lunga… urma sa implineasca 16 ani… Ziua si-a sarbatorit-o mancand tort, cu blatul prea gros si prea putina frisca probabil, si ducandu-se la camp. Dupa 4 zile a murit.

Bucovina si umbre

Filed under: Uncategorized — Gelu May 19, 2007 @ 05:39
Cand ai 16 ani Bucovina este un loc plin de mistere, legende si povesti.

Acum ceva ani (as spune “multi”, dar nu sunt decat 5) imi placea sa citesc poezii de Eminescu, sa ascult Holograf cu zilele, sa scriu poezii siropoase, sa iubesc nebuneste o privire adulmecata pe strada.

Era o zi linistita de primavara. O duminica. O zi in care stai pur si simplu si adulmeci adierea ce-ti aduce verdele brazilor si umezeala de pe stancile din mijlocul raului de munte ce serpuieste printre Obcini. Fara griji sau ganduri incepusem sa ma plimb pe drumul ce duce spre Voronet. Uni ar spune ca incepusem o calatorie initiatica, ca atunci a inceput evolutia mea; eu zic ca plictiseala m-a scos din casa si speranta de a juca o partida de baschet. Drumul prin lunca Moldovei e presmuit de ultimele farame de munte, dealuri impadurite cu urme de stanca. Pt a ajunge sa-l strabati trebuie mai intai sa treci pe o punte suspendata pe care de obicei ma opresc la mijloc si privesc apa involvurata de desubt. In ziua acea am trecut fara sa ma opresc si fara sa privesc in urma. Nu era nimeni…

…la un moment dat au aparut doua umbre… Eram convins ca sunt ale brazilor de pe margine asa ca nu le-am dat prea multa importanta desi pareau rupte de orice obiect din jur. Doua umbre. Cine le baga in seama cand ai probleme mai mari de rezolvat… cand trebuie sa-ti continui de visat visul de aseara. Au continuat insa sa ma urmeze… sa ma urmareasca… aveau forma umana… Foarte ciudat e ca nu m-am speriat. O vedeam ca un lucru foarte normal desi renuntasem sa cred ca e vorba de umdre de brazi; eu am umbra, tu ai umbra, el are umbra… de ce nu ar exista umbre si atat…

In pustietatea aceea de lume a aparut de-odata un batran: “Nu te speria!”.

Am ramas inmarmurit… nu prea stiam la ce se refera si ce vrea de le mine, speram ca nu se referea la umbre. De ce mi-ar fi putut fi frica de umbre si cumde el le vedea si cei pe langa care am trecut nu le-au observat? Vazand ca sunt mirat a continuat si s-a prezentat… el era “Stapanul Umbrelor” si menirea lui era sa le vegheze pe Pamant si sa-i faca fericiti pe cei ce le vad… Mi-a spus apoi povestea lor, povestea umbrelor.
Dumnezeu cand ne-a creat ne-a dat doua umbre, una care se apropia de soare in care a pus Dragostea si toate lucrurile menite sa ne faca Fercititi si in alta, in umbra care se departa de soare, a pus ura si toate lucrurile noastre negative. Odata cu izgonirea noastra din rai ne-a fost luatat umbra care isi lua energia din lumina divina si care ne putea ajuta sa ne creem propria noastra gradina a edenului, aceasta pornind in lume in cautarea umbrei celui menit sa ne faca fericiti, cu care trebuie sa reconstituim Raiul, a sufletului pereche. Umbrele umbla tot timpul cate doua si se arata doar celor Doi daca acestia se vor intalni si pe Pamant si in momentul in care vor realiza cat de orocosi sunt se va reintrei faptura lor si vor obtine fericirea.
Stapanul Umbrelor a fost trimis aici pe Pamant pt ne ajuta sa obtinem fericirea, a fost trimis de Dumnezeu cand o solutie de mantuire… si-a dat seama ca nu meritam un chin atat de mare: Sa traim fara dragoste!! El cutreiera lumea si ii anunta pe cei ce vad umbre ca vor putea fi fericiti daca vor crede in umbre. Am intors capul sa vad daca mai sunt umbrele in preajma noastra si in momentul in care mi l-am intors batranul disparuse. Nu mai era nimeni… disparuse-ra si umbrele.
Am mers apoi la izvor, m-am spalat pe fata si am venit inapoi spre pod si… s-a intamplat ceva ciudat…

In stare de soc

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 04:06

Cele mai faine poze pe care le-am facut vreodata s-au dus… s-au dus… Era un ingeras de copil cu un zambet incredibil care statea sa fie pozata… care zambea la aparat… care statea rezemata de un chiosc pe care scria “Cultura a coborat in strada”. Cred ca i-am facut vreo 20 de poze… trebuia sa fac mai multe… poate asa reuseam sa salvez vreo una. Cum le-am pierdut? Nu stiu. Eram in 601 si ma uitam la ele…. mi-am pus aparatul la gat si cand am dat sa le vad din nou nu mai erau…asta acum 30 de minute… inca tremur de ciuda…

Ma duc sa ma culc

Filed under: Uncategorized — Gelu May 17, 2007 @ 10:40

Daca iti spune cineva ca esti beat e posibil sa fie el nebun. Daca iti mai spune cineva inseamna ca trebuie sa mergi sa te culci.

Daca iti spune cineva ca nu stii sa fii om e posibil ca acea persoana sa aiba ceva personal cu tine; daca mai vine o alta persoana (care teoretic te cunoaste cel mai bine) si iti zice ca esti baiat si punct, si ca ai lipsa de respect pentru cei din jurul tau si ca nu vrei decat sa ma f**i atunci cu siguranta trebuie sa …

New York (fucking city)

Filed under: Uncategorized — Gelu May 16, 2007 @ 11:10

Ieri am mers la Green Hours la o piesa care a meritat vazuta. “New York (fucking city)”. Imi voi permite sa spun cate ceva din aceasta piesa… A inceput foarte foarte promitator: un tanar care incerca sa inregistreze un mesaj “de sinucidere” pentru mama lui… cu un pistol la tampla. Piesa s-a terminat cu acelasi tanar (genial actor), acelasi pistol, aceiasi mama… “Mama, m-am intors”. Piesa ciclica, ce mai. Si ati inteles… “M-am intors!” adica a reinceput sa traiasca. S-a intors ca artist… pentru ca el era actor. Ca si ceilalti actori. Si ii chema ca si pe personaje… sau personajele se numeau ca actorii? Oricum mi-a placut de tip, nu i-am gasit numele pe net (nu cred ca am cautat indeajuns). “M-am intors” adica s-a intors in Targoviste dupa ce a fost plecat in New York. Chiar atunci, cand implinea 26 de ani, 3 grame de heroina si 6 Peroni. Probabil ca va intrebati ce/cine l-a salvat de la moartea care parea iminenta la inceputul piesei. Putintica rabdare.

Tot timpul am admirat pe cei care isi traiesc visul. Care viseaza sa scrie si scriu…. cei care vor sa faca automatica si nu se angajeaza in anul 2… pe cei care vor sa joace teatru si joaca… asa e si cazul cu tinerii de pe scena din subsolul de pe Victoriei. Au avut un vis si acum si-l traiesc. Unii dintre ei mai mult decat ceilalti… sau se cheama compromis sa joci in “Iubire ca-n filme”? Asta e alta poveste.

Cel care a scris piesa, si care e si el un fel de Godot in piesa lui, a vrut prea multe… s-a pornit de la “o poveste adevarata” si cum viata nu are prea mult dramatism, prea multa tragedie, prea multa comedie, a trebuit sa adauge…. din toate…

A vrut a se realiza o piesa “moderna”, asa ca din 5 in 5 minute Adrian striga in gura mare: “Bag PULA”… tipa cat il tineau plamanii: “Ia PULA”… parea fals… prea mult patos. Deci avem parte de o piesa “neclasica”… nu se poarta colanti ci blugi rupti la genunchi si se injura. Gratuit.

A vrut sa realizeze o drama… tanarul actor ajuns la NY este parasit de prietena lui cu care a ajuns acolo (care l-a parasit pentru regizor, da, ati ghicit, acelasi regizor) si care acum crede ca viata lui a luat sfarsit asa ca gaseste solutia in teava rece a pistolului.

Tragedie. Povesti ca ale lui Oedip nu prea isi mai au rostul asa ca personajele noastre, Irina si Adrian, se lupa cu soarta potrivnica si isi doresc sa ajunga sa joace in Bucuresti, sa fuga de acasa, fiind “terorizati” de regizorul… Popescu… care ii pune sa joace Caragiale. Pentru asta hotarasc sa fuga de acasa, spunand ca ea a ramas insarcinata… Oricum spre deosebire de o tragedie clasica se pare ca si-au indeplinit visul… au ajuns sa joace in Bucuresti intr-un club de pe Calea Victoriei, pentru ca, sa nu uitam: asta e o poveste adevarata, si ca niste actori adevarati, isi joaca propriul rol.

Am lasat pentru sfarsit… comedia. De ce? Pentru ca s-a ras mai mult de 60% din spectacol. Umor de situatie. Umor de limbaj. Umor de carcater… asta ca sa confirme un fapt evident pentru tineii artisti: “Caragiale e fumat”. Ironii “fine” (la care pana si domnul Gigi Becali s-ar prinde), o blonda care se “maimutareste” (sper ca nu sunt prea rau dar asta cred ca i-a cerut regizorul), “coma alcoolica” dupa 2 guri de wisky (cineva a citit “M-am hotarat sa devin prost”)… in fine… s-a ras… mult… si eu am ras…

Morala? Daca aveti ocazia va recomand sa mergeti la piesa. E usor de digerat, te face sa te simti bine, te face sa te gandesti la visele tale, la ce nu trebuie sa renunti, e revigoranta, e alceva…

P.S. imi asum toate greselile din postul asta, si toate celelalte, si nu ma supar daca mi le spuneti. O sa incerc sa le indrept… doar pe alea… ca nu recitesc niciodata ce scriu.

Maini infinite

Filed under: Uncategorized — Gelu May 14, 2007 @ 22:47

Aveam aseara senzatia ca am maini infinite. Ca tastatura se afla la distante kilometrice si mainile mele reuseau sa ajunga pana acolo… e o senzatie ciudata, e ca si cum ti s-ar parea la un moment dat ca o bucata de sarma, ca oricae alta (nu conteaza sentimentele si visele cui circula prin ea) desparte doua stele. Te muti 2 cm si desparte aceiasi stea… In acea secunda acel cablu nenorocit, recuperat de la un depozit de fier vechi unde a fost dus de 3 tigani si un copil, transmite tot sufletul unui pustan de 23 de ani spre iubita lui de mii de vise.

Stiti nu? Cu cat e mai albastru infinitul cu atat de departe ne sunt ideile. Cu cat mai multi oameni in metrou cu atat mai singuri suntem… cu cat mai multi oameni care stiu ce simti cu atat mai neinteles esti. Apropo, ma simt greoi.

M-am intors

Filed under: Uncategorized — Gelu May 12, 2007 @ 11:50

Am facut 10 ore pe drum ca sa vad marea pentru 3 ore. A meritat desi nu am facut ceea ce vroiam… nu am fumat… nu am facut baie… in schimb am facut poze (aici), am mancat pizza pe plaja, am stat cu picioarele in apa, am visat cu ochii deschisi, mi-am adus aminte de Mare…

Somebody to love

Filed under: Uncategorized — Gelu May 11, 2007 @ 11:05

Find me somebody to love!

Ok… de obicei ne plangem ca nu suntem iubiti. Vrem pe cineva care sa ne iubeasca. Sa ne iubeasca la fel de mult cum ii iubim si noi pe ei. Daca imi permiteti: No Fucking Shit! Problema nu e ca nu ne iubeste nimeni ci ca nu iubim pe nimeni. Asta cautam. Pe cineva care sa ne faca sa uitam de problemele de la servici, de la facultate, cu familia… Ca sa fim fericitit intr-o relatie trebuie sa fim cei ce iubesc mai mult… mult mai mult… ca sa nu vedem defecte si slabiciuni, sa nu vedem maroul din verde, sa nu vedem rozul din rosu… trebuie sa fim orbi, sa nu ne dam seama ca sanii sunt lasati, ca fundul e mare, ca felatia e ca dracu… We just nead love!

Concluzia? Prea multa bere te face sa gandesti/simti in carouri.

Mi-e dor de mare

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 09:29

Mi s-a facut dor de mare. Mi s-a facut dor de gustul sarat al apei, de nisip, de balaceala…

Prima mea amintire cu marea mi-a fost indusa de mama. Ma vad cu un castravete lung in mana umbland pe malul marii strigand dupa mama… m-am ratacit la 2 ani…

Amintire “serioasa” din Martie 2005. Primul contact cu marea… Atunci iubeam deci marea nu putea fi decat albastra,

Maine vreu sa stau pe nisip si sa fumez o tigara… prima din viata mea… urmatoarea vreau sa fie in Viena/Budapesta… Vreau sa fac poze, sa fac baie eventual, sa mananc pizza la Scoica, sa tip si sa beau timisoreana…

3 linkuri

Filed under: Uncategorized — Gelu May 8, 2007 @ 11:01

“Interviu cu Dumnezeu”

“Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale Margareta”

“Nopti Albe”

Mi-e dor sa fiu “miscat” de astfel de lucruri…

Happy!!

Filed under: Uncategorized — Gelu May 7, 2007 @ 10:34

Me happy! :) Din Decembrie voi avea cui face poze fara sa ma tem ca o sa spuna parintii piticului…. Sa trecem la subiect: azi sormea m-a anuntat ca voi fi unchi :) M-am bucurat la nebunie cand mi-a zis… abia astept sa nasca si sa il botez. O sa fiu un nas bun… o sa-i fac multe cadouri :). Din pacate va fi cam departe dar… ma voi descurca eu. :) Happy! Atat am de spus… pana se naste tre sa-mi iau o camera noua ca sa pot sa-i fac poze faine :P.

Astept felicitari!

Un an

Filed under: Uncategorized — Gelu May 6, 2007 @ 11:24

Un an de “responsabilitati”. De cand “sunt in campul muncii”. Pot spune de acum ca am un an de experienta… :)
A inceput la unul din multele targuri de joburi. Atunci ma duceam la scoala… pana si la Engleza. Intr-o pauza am mers la cateva standuri si mi-am depus CV-ul in care cea mai mare chestie era olimpiada nationala de Fizica si media cu care am terminat liceul. Cam slabut… in aceiasi seara m-a sunat Dianina (nu Gianina :P) si m-a programat pentru in interviu a doua zi la ora 16. Sediul la Grozavesti asa ca perfect:P Cred ca am mers cu blugi si o camasa… era primul meu interviu… mai fusesem la un “test de inteligenta” la cei de la Softwin. Interviul a fost cu Ciufi si Miti… Dupa 2 ore am vorbit prima oara “cu sefii” (actionarii majoritari pe vremea aia), Ducu si Body. Dupa o ora si ceva faceam cunostinta cu viitorii mei colegi. A fost… obositor… Gelu…. Mihai, Mihai, Cristi, Catalin, Florin, Dan, Cristic, “fetele”, Dianina, Ionut…. nu cred ca am retinut nici un nume. Dupa 4 zile m-am dus la servici… nu aveam decat birou… calculatorul a venit dupa o ora… :) Ce vremuri… Pe vremea aceea eram “Interakt”. Am prins 4 luni cu ei… Au fost vremuri interesante cand testam pana la 10 releasuri ce urmau sa se lanseze a doua zi, cand veneam in weekend (de 2 ori doar) sau cand ne statea inima in loc la un “showstoper” .

A venit apoi Adobe… De atunci lucrurile s-au schimbat. Priveam altfel lucrurile. A venit un SVP sa ne prezinte strategia si de-odata eram pusi in pozitia sa-i vedem pe cei de la Microsoft ca fiind competitori in locul celor de la Webassist, sa vb de profite de 1.000 de ori mai mari, sa fim nevoiti sa folosim formulare online si o sumedenie de siteuri interne… o schimare de perspectiva… nu neaparat in bine… Altfel! S-au schimbat si perspectivele pentru jobul meu. Daca la inceput il vedeam ca un start-up, posibiliatea cea mai simpla de a intra “in industrie”, acum vreau sa fac asta in continuare… nu vreau sa trec pe dezvoltare. Imi place ca QE, ca reprezint clientul, dezvoltator de RIA…

Concluzia? It’s not a bug; it’s a feature.

Next Page >>>