Insemnari

Cusca 4 – Exercitiu de imaginatie

Filed under: Uncategorized — Gelu April 11, 2007 @ 12:32

Am inceput in drum spre Amsterdam sa scriu “Cusca 4” (pt cei ce nu stiu ii rog sa citeasca primele 4 scrieri)…

In dimineata asta m-am trezit mai binedispus ca niciodata. Gratiile isi pierd din forma si din culoare. Simt ca imi este permis sa visez mai mult decat de obicei.

M-am hotarat sa decin o curva batrana. Sa imi petrec diminetile singur cu gandul la tanarul de aseara care si-a pierdut virginitatea in bratele mele. Visa sa fie ceva romatic, visa sa insemne ceva, ar fi vrut o imbratisare inainte si un sarut tandru dupa dar nu am mai sarutat sau imbratisat e cineva de ani buni. De cand eram si eu tanara. Au trecut 20 de ani de atunci. A fost primul si ultimul sarut… Cred ca stiti si voi cliseul plimabrii romantice sub clar de luna. A fost mai intens decat as fi putut spera. A fost mai mult decat as fi putut visa. Atingerea lui, acum nici nu mai stiu cum il cheama dar nu cred ca asta e important… A doua zi am primit primii mei bani pentru o partita de dragoste. Statea singura sub aceiasi luna si il asteptam pe El sa vina din nou… Eram cu rochia mea cea rosie. O masina cu interiorul de lemn de cires a oprit in langa mine si un barbat trecut de 50 de ani m-a intrebat cat vreau. “Pentru ce?”. “Normal! Dar sa stii ca nu iti dau mai mult de 100 Lei.” Atunci mi-am dat seama despre ce e vorba si am zis… A fost prima mea noapte de “dragoste”. El nici nu cred ca si-a dar seama… nu vroia decat sa profite cat mai mult de ierburile chinezesti pe care le luase. Nici macar nu am sangerat. Cred ca am fost una dintre femeile care nu au fost virgine niciodata.

Au trecut atat de multi ani de atunci… au trecut atat de multi prin patul meu… am trecut prin atatea paturi… buzele mele au atins prea multe corpuri straine… sanii mei au fost…

Deasupra Angliei m-a lasat insa imaginatia. Aici interveniti voi: astept continuari… (nu ma astept la prea multe… dar imi incerc si eu norocul.) Bafta la scris!

1 Comment »

  1. loviti, apasati, supti si muscati de aproape toti desfrinatii din frumosul nostru oras. orasul sublim, orasul ingerilor, al parcurilor cu banci pentru indragostiti, cu alei pentru copii pe biciclete, al muzeelor si al culturii de inalta calitate. dar doar aici, in mansarda asta sordida puteai sa-i vezi adevarata fata, cind cite un obsedat in costum de mare mahar iti intra pe usa si spune desfacandu-si cureaua “hai, papuse, suge cu talent”. ii multumesc cerului pentru tigari si pentru whiskey, fara ele n-as fi rezistat la inceput. dar pielea se lasa, parul incepe sa incarunteasca, ridurile incep sa-mi acopere fata, pina cind nu va ramine din mine nici macar o bucata de carne insingerata… asa ca grabeste, scumpule, s-ar putea sa nu ma mai gasesti aici in ceva timp…

    Comment by Anonymous — April 12, 2007 @ 10:50

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment