Insemnari

Insemnare

Filed under: Uncategorized — Gelu April 10, 2007 @ 23:29

“Ma doare tot ce-a fost si nu mai este…”

Stai intins pe salteaua ta inalta de 6 cm si privesti lustra ce sta agatata de tavanul alb. Stai pe cartonul tau si privesti stelele ce stau atarnate de cerul tau intunecat.

“Ma doare tot ce-a fost si tot ce stiu…”

…ca in zilele alea bune in care statea in sufrageria cea rosie pe canapeaua roasa de vreme si ascultam timp de 4 ore ultimua ei respirare la un difuzor de picab legat la un casetofon de masina. Da… femeie…. Pe schele de metal se construieste mai repede si mai sigur dar nu te poti plange apoi ca traiesti intr-o lume superficiala.

“Ma doare tot ce-am spus desi n-am vrut…”

Cred ca asta e greseala pe care o fac cel mai des. Nu stiu daca e vorba de greseala. E ca si cum ai fi inzestrat cu un venin letal si nu ai putea sa nu-l folosesti. Din cand in cand ti-ar pune cineva o minge de cauciuc in gura, te-ar pune sa musti si din veninul care iese ar face un medicament pe care il vor mai testa timp de 10 ani inainte de-al folosi pentru incetirea cancerului de piele cu 10%… 10 ani, 10 g de venin pentru 10 zile de viata in plus. Atunci toate rautatile pe care le-am rostit pana acum ar avea un sens. Pana atunci insa, acum ca a trecut un an, un gram de venin si o singura zi din viata unui sobolan de laborator ar trebui sa imi zic in gand inainte sa musc: “Te vei sparge in mii si mii de bucati de lumina!”

“… grabita lacomie a primului sarut”

Si totusi cum poate cineva sa-ti ceara sa stai in mijlocul desertului cu o cana de apa in mana si sa nu bei din ea?!?! Ti-e sete… si daca la urmatorul pas te impiedici si apa se pierde printre picaturile de nisip… si daca soarele puternic va face lichidul sa se transforme intr-o pulbere fina de amagire. Singura solutie e sa ai curajul sa dai cana pe gat dintr-o singura sorbire chiar daca te asteapta inca o viata prin desertul arid de iubire.

4 Comments »

  1. tocmai ai venit de acasa ce esti asa de lovit.Ar trebui sa fii happy,cu zambetul pe buze:).Lasa ce e de lasat in urma si mai departe,cu siguranta vei gasi lucruri asa de frumoase, incat sa le regreti la Pastele urmator…iar pentru cana de apa cauta o sticla in care sa adapostesti apa…altfel va trebui sa o bei;)

    Comment by Anonymous — April 10, 2007 @ 23:41

  2. “Blogul” a fost scris inainte de a ajunge acasa… pe tren si pe avion… :)

    Comment by Anonymous — April 10, 2007 @ 23:46

  3. Nu o sa te mai “cert” k nu lasi trecutul in trecut. Nu o sa mai incerc sa te aduc in prezent, pentru ma sperii cu cat de mult semanam, ma sperii k ajungi sa scrii lucruri pe care eu nu ajung sa le pun p hartie. Sper ca imi permiti sa sper totusi ca o someday o sa scrii altfel despre astea.

    Comment by Anonymous — April 11, 2007 @ 00:15

  4. My dear Gelu’…am ramas fara cuvinte…..ceea ce la mine este grav….nu ma lasa pe mine lumea asa muta…..in schimb trebuie sa te felicit…..ai dreptate….insa, trecutul e trecut..(asta tot incerc sa imi explic singura de ceva timp….) si din nenorocire numai noi suntem capabili sa il reinviem…asta daca vrem sau ne este permis!

    Comment by Anonymous — April 11, 2007 @ 01:53

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment