M-am trezit dintr-un somn adanc si dintr-un vis crem. Gratiile sunt in continuare in jurul meu. Cusca asta e din ce in ce mai mica.
M-am hotarat sa devin mormant. Sa ma nasc intr-o zi ploioasa de primavara cand copacii si-au scuturat de mult petalele peste pamantul umed. Cu doua ore inainte de apus sa vina cei doi gropari cu cizme pana la genunchi si sa inceapa sa ma scoata din uterul matern cu harletele metalice a tot nascatoare de morminte. Bancurile lor porcoase sa-mi gadile viermii ce fug de lumina inceputului si povestile lor de dragoste sa ma faca sa sper ca exista si pentru mine un mormant de vaduva de notar.
Copilaria imi va trece prin fata noptii inconjurat de materia din care m-am nascut si cea care ma va implini. Muntele de pamant va adulmeca momentul de libertate privind copiii ce se joaca de-a vampirii printre cruci si monumente funerare. La un moment dat un copil va veni pe marginea pantecelui meu si-mi va arunca sa diger o piatra facandu-ma sa visez la carne proaspata si vie.
Dimineata va veni cu mortul mult visat. E o ea. O tana de 24 de ani adusa la nemurire de un preot, de o mama indoliata si de 4 aurolaci platiti cu 3 portocale sa coboare sicriul din brad in mine. Tanara a murit de fericire si de aceea nu a venit nici un prieten, coleg sau cunscut sa o conduca pe primul ei drum. Si-a umplut viata de pietre, snururi galbene, vise maro, cartofi incoltiti si licurici licuritori. Nu a iubit niciodata alceva decat cele mentionate… va iubi insa golul din mine asa cum eu voi iubi plinul din ea. Vom ajunge in scurt timp una si acelasi pamant, eu protejand-o de viermi, ea lasandu-ma sa ma joc cu snururile ei galbene.