Elegie – I L Caragiale

Sarac,fara putere,
In lume sunt ursit
Prin valuri de durere
Sa trec necontenit.

Am suflet…dar suspine
Prin-transul trec mereu,
Precum trece prin vine
Al mortei fior greu;

Caci el daca iubeste
Un dulce nenufar,
Iubirea-i se umbreste
De un dispret amar!

In van vreau prin iubire
Ferice sa ma fac:
Vai!Nu e fericire
Aici pentru sarac!…

O zi n-avui senina
In care sa traiesc;
Viata-mi azi declina,
Ca floarea ma palesc!

Durerea mi-este mare,
Profund e al meu dor!…
O!Lacrime amare,
Grabiti! caci voi sa mor!…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *