Insemnari

Metrou, 2007… 2017

Filed under: Uncategorized — Gelu February 22, 2007 @ 09:30

E destul de ciudat. Au trecut 13 ani de cand am venit in Bucuresti si nu s-a deschis nici o statie noua de metrou de atunci… Aceleasi magistrale. Aceleasi statii. Nu mai tin minte daca atunci era la fel de mare aglomeratie ca acum. Ce-i drept de-abia acum 8 ani am inceput sa circul constant cu metroul… constant adica acasa-servici-acasa. Intre 98 si 110 minute in fiecare zi in metrou si intre 5 si 30 de minute in statii. 3 magistrale… Dimineata: Armata Poporului – Eroilor – Unirii – Pipera.
Seara… ati ghicit:… Pipera – Unirii – Eroilor – Armata Poporului. De ce nu merg cu masina? Mi se pare absurd sa dau 20 euro pe motorina si sa fac mai mult cu o ora decat cu metroul… Care e cea mai placuta parte a calatoriei cu frumosul si inegalabilul metrou? Pasajul de la Unirii. Sa treci printr-o mare de oameni fara sa te uzi… fara ca cineva din miile de persoane pe langa care treci de ani de zile sa stie ca existi, sa nu fie nici unul care sa observe intr-o zi ca nu ai mai mers la servici… Un singur personaj mi-a atras atentia in anii astia. Ma frapat asemanarea dintre noi… amandoi acelasi costum gri… amandoi avem umbrela neagra in zilele cu ploaie… aceiasi geanta de Laptop… Cred ca si el m-a observat. Ne vedem in fiecare dimineata la 8:15 si seara la 18:50. Ciudat… am ajuns practic sa ne salutam.

Vara trecuta, timp de 2 saptamani nu l-am mai vazut. Am inceput sa-mi fac griji. Stiam ca e foarte probabil sa fie in concediu dar… ma temeam ca s-a mutat… nope! Dupa 2 saptamani, cand ne-am vazut din nou, am respitat usurat… sa nu va ganditi la tampenii… e pur si simplu o imagine cu care m-am obisnuit.

Acum 2 zile mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa il salut. Sa vad care e “povestea” din spatele costumului gri… Am fost surprins ca era aceiasi poveste ca si in cazul meu. Insurat si el de 3 ani cu o blonda HR-ista, fara copii, el notar la un birou aflat la 4 strazi de blocul meu… eu programator intr-o firma la 3 strazi de blocul lui… Si el isi injura diminetile in care se trezea la ora 6 si nu avea timp decat de un dus rapid…. si eu imi injuram serile in care ajungeam la 8 si nu aveam timp decat de un sarut…

Solutia problemelor noastre a fost atat de evidenta incat schimbul de chei a venit ca ce-a mai logica solutie. Imi mintea noastra bolnava credeam ca sotiile se vor revolta. Nici de cum. Nu a fost nevoie de prea multa munca de convingere. A fost de-ajuns sa le dam jumatate din timpul castigat. Dimineata ma trezesc la 7 ca sa-i fac o omleta… seara facem dragoste pentru jumatate de ora apoi ma uit la meci.

4 Comments »

  1. dar statia de la 1 mai nu e recenta?sau cel putin nu are peste 13 ani in nici-un caz!:P

    Comment by Anonymous — February 23, 2007 @ 01:03

  2. 2007… 2017… inca stau in Regie… inca nu am nevasta… inca nu am 13 ani de cand sunt in Bucuresti…

    Comment by Anonymous — February 23, 2007 @ 01:12

  3. pai..atunci sper ca pana in 2017 sa nu stai tot in regie ci poate intr-un loc al tau…as gandi ca esti putin pesimist in ceea ce priveste viitorul

    Comment by Anonymous — February 26, 2007 @ 04:07

  4. imi pare rau sa iti dezamagesc cititorii si personajul dar tin sa te anunt ca peste 3 ani(parca) o sa se deschida tronsonul nicolae grigorescu – catzelu (spre autostrada soarelui :P) hahaha. :)

    Comment by Anonymous — March 27, 2007 @ 05:28

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment