Ghiocei striviti

23:00. Piata Universitatii. 601. Pe scaunul din fata mea un buchet de ghiocei striviti. Care e oare povestea lor?

Imi place sa dau flori dar cateodata sunt prea rosii. De aceea ghioceii sunt perfecti. Imi place sa vad batranele cu cosuri pline de flori… imi aduce aminte de vremurile cand eram acasa si era plin podul spre fericire cu tiganci ce vindeau seminte. Ii vor placea cu siguranta Mirelei. Ma va saruta dulce cum numai ea stie sa sarute buzele astea. Abia atept sa ma dau jos din 601 asta si sa o astept… cred ca va trebui sa o astept. Am ajuns cu 15 minute inainte… de unde sa stiu eu la ce semafoare sta si la ce semafoare nu sta. La ora asta e coloana destul de mare la Eroilor. Nu zi azi… Mirela? A ajuns si ea mai repede? Credeam ca are cursuri… e cu un coleg… probabil ca au scapat mai repede… dar cu ce coleg e… si de ce… What the fuck? Se saruta??!?!?!

E primavara… numai mijlocul lui februarie nu e. Inca putin si e 14… oare ce sa-i iau lui Mircea? Nu cred ca are rost… parca vad ca iar vine la mine cu fata lui de om ce cere mila : “Maria… stii… eu nu sarbatoresc iubirea azi doar ca americanii zic asta!” Dar eu vreau sa primesc flori… vreau sa mi se spuna ca ii sunt draga. Nu vreau sa-mi spuna ca ma iubeste… nu sunt chiar atat de absurda… cine ar putea sa ma iubeasca pe mine? Asta ar fi culmea… In fine… aberez… macar de as primi ghiocei pentru aberatiile mele. Da… sunt amuzanta. De ce nu vine… hopa… uite-l . Sa vezi si sa nu crezi… un buchet de ghiocei doar pentru mine… ce dulce e. “Maria, vrei sa ne casatorim? Te iubesc mai mult decat credeam ca pot iubi pe alcineva! Nu am inel… nu am o mie si unu de trandafiri rosii, asa cum ai merita, dar am multa iubire… “… si acesti ghiocei… Dar ce mai conteaza… ce romantic… ce frumos… sunt iubita…. nenorocitul… o sa ma insele… asa fac toti astia cu ghiocei…


One thought on “Ghiocei striviti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *