Pisica

Poate ca uni dintre voi v-ati intrebat ce e cu pisica “suprarealista”… daca reprezinta vreo obsesie mai veche sau poate e o refulare dintr-un trecut foarte indepartat. Uni mi-au spus ca seamana cu o balena, alti ca e un model dupa nu stiu ce os dar cei mai multi ca e defapt un sistru(ii inteleg perfect pe acestia mai ales ca eu stiu si sunetele pe care le poate scoate pisica). Cred ca e cazul sa va povestesc…

Acum 2 ani si ceva s-a nascut o pisica fara nume si fara greutate la iceput. Era un ghemotoc de puf cu niste ochi verzi. Am avut grija de ea cat de bine am putut, an ferito de alte pisici si mai ales de caini si de oamenii rai, o hraneam in fiecare zi cu biscuiti crocanti si ii dadeam sa bea doar suc de portocale. Cateodata insa ma suparam pe ea caci ducea o viata mai frumoasa ca a mea, imi acapara prea mult din timp, si uitam sa o hranesc sau o aruncam pe scari si o lasam sa ajnga singura la mine (de multe ori insa eram eu acela care fugea dupa ea pentru a o aduce inapoi). A crescut foarte frumoasa, a apucat sa se bucure si de zapada… si de soare… si de mare… si de munte… si de creveti dar si de sardine in sos alb…

Ceva insa s-a intamplat… acum un an lucrurile au inceput sa devina…ciudate… nu stiu daca era frigul din casa mea de vina sau gerul de afara… sau faptul ca nu imi gaseam timp sa o mangai dar la un moment dat m-a zgariat destul de tare… am inceput sa sangerez si mi-au curs chiar si lacrimi… incepusem sa fiu insa dependent de pisica aceea mare si cafenie. Cred ca asta a dus la sfarsit: eram prea dependent si nu vroiam sa cred ca asa ceva se poate. Eram fericit cu ea langa mine si nu indrazneam sa ma gandesc ca ceva rau s-ar putea intampla… gandul asta m-a facut ca-ntr-o zi geroasa de februarie, pe un viscol cum nu s-a vazut pana atunci sa o alung din viata mea… i-am dat un sut in fund si am lasat-o sa moara. In scurt timp insa mi-am dat seama ca mi-e greu sa traiesc fara ea asa ca am incercat sa o resuscitez. Aproape reusisem. Era aproape vie… nu mai trebuie decat o mangaiere si sa-i imbratisez corpul inert… A trecut insa un camion pe langa noi care a strivit-o fara nici o sansa de a o reinvia. Statea pisica mea lipita de caldaram … o foaie subtire de piele si blana…

Au trecut 11 luni de atunci si din cand in cand imi mai este dat sa mai vad cate o pisica avand aceiasi ochi ca pisica mea, acelasi picior drept din fata si stang din spate, care respira 78% din timp in acelasi ritm, care din cand in cand mai schiopateaza dar… dar… Daca la inceput inmarmuream cand o vedeam cu gandul la Pisica mea acum sunt putin mai rece. Acum am copia ei perfecta facuta din lut si de aceea acum o ora cand am stat langa falsa pisica la masa mi-am dat seama ca incep sa devin alergic la par de felina.

One thought on “Pisica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *