15 Ianuarie 2003

POETUL

Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea—
Iubita mea.

IUBITA

Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu ?
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată ‘n vânt —
Tu eşti un cânt.

POETUL

Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc —
Şi te iubesc!

IUBITA

Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată ‘n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet —
Iubit poet?

Au trecut 4 ani de cand stateam cu versurile in fata si din cand in cand ridicam ochii spre cea pe care din acel moment as fi vrut sa-mi fie iubita… eu eram mai putin poet decat “fizician” si mult mai romantic decat… Au trecut secole de atunci… milenii stau intre cel ce sunt acum si cel ce eram atunci. Cred ca atunci a fost ultimul moment in care am fost copil cu totul… de atunci m-am pierdut…

In fine… noi sa fim sanatosi si sa traim bine in pielea noastra! Cine mai are nevoie de iubire si de romantism?

2 thoughts on “15 Ianuarie 2003

  1. eu !!!si stiu sigur ca nu sunt singura…
    da, mai am nevoie sa imi sopteasca cuvintele numai de el stiute,eu ziua si el soarele ce-o lumineaza,el fluturele si eu floare ce-o doreste atata,el zeul meu..si eu templul inimii lui…
    si asa am sa vreau fiece noapte sa ne gaseasca…
    si asa am sa cer luna plina sa ne-nvaluie iubirea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *