Marti seara am fost la concert Holograf la Sala Polivalenta. Probabil ca majoritatea care au scris despre asta au inceput cu faptul ca la inceputul concertului Dan Bittman a cazut de pe scena si si-a fracturat mana si piramida nazala, continuand in ciuda acestui lucru concertul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (s-a vazut diferenta cand trebuia sa arate inelul “mare cat inima mea” :P). Eu nu voi face lucrul asta:D
Ca si la celalat concert Holograf de la sala polivalenta la care am fost acum 2 ani am fost surprins de diversitatea celor prezenti in sala. De la pitici de 3-4 ani care topaiau cu 3 baloane in mana la tipele de 20 de ani care se simteau implinite in bratele tipilor ce asteptau Banii Vorbesc ca sa topaie in voie si nu in ultimul rand domnii si doamnele de 50-60 de ani care se leganau de pe un picior pe altul. Din ultima categorie am fost socat de un domn de 50 de ani cred, putin obez, care dupa o ora de concert in care a topait si tipat in dreapta mea ii curgeau siroaie de transpiratie de pe fata si inceputul de chelie. Cand a inceput “Sa nu-mi iei niciodata dragostea” si-a pus mana dreapta peste umerii sotiei, aflata si ea la o varsta considerabila, si cea stanga peste umerii fiului de 20-25 de ani si fredonau impreuna versurile… Daca astfel de imagini vazute la Tv in reclamele de la asigurarile de viata mi se pareau putin penibile si fortate, de data asta mi s-a parut pur si simplu induiosator… Nu contau in acel moment micile si marile probleme care le au si le-au avut de cand sunt impreuna… nu conta ca probabil ea a avut o aventura cu cativa ani inainte si ca el mai fumeaza din cand in cand si ca isi ascunde din pensie pentru o mica bere o data pe saptamana sau ca fiul e venit doar pentru o saptamana acasa si ca lucreaza in Anglia la o fabrica de chibrituri, nu mai conta nimic…
Sperand ca nu par prea… “sentimental” si ridicol va urez o zi plina de iubire.
P.S. Pentru a echilibra putin lucrurile: Back to Vista now.