E mult mai usor sa fii rau…
Inca de mic mi-am creat o imagine de “ingeras”. “Gheorghita” spune tot… in clasele primare eram mai cuminte ca o fetita… in generala eram mereu dat ca exemplu de diriga ca “copilul cel cuminte”. De fiecare data cand cineva facea ceva rau incepea un discurs care se termina cu ceva de genul “daca Gheorghita poate sa…. si sa…”. Era enervant… Nu-mi doream sa fiu baiatul cuminte dar asta eram…
In liceu am incercat sa scap de imaginea de “Gheorghita” dar nu am reusit prea mult… intre timp am devenit “copilul genial”… eram omul cu aproape 10 pe linie (in ultimele 3 semestre chiar am fost)… eram cica romantic… doar pentru ca mai scriam din cand in cand poezii si… alte chestii romantice… Cateodata imi doream pur si simplu sa scap de imaginea asta… Asa am inceput sa fiu rau…
Prima mea dragoste: am preferat sa nu merg la o intalnire ca sa ma uit la o etapa din turul Italiei si apoi sa-i zic ca mi s-a parut mai important sa vad daca va castiga Savoldelo sau nu etapa. Ca sa vezi: s-a suparat. Dupa 5 zile ne-am impacat ca apoi sa termin cu ceva de genul: “Crezi ca imi pasa de toate vopsitele?!?!” (ea era putin vopsita:D). Apoi… peste cativa ani cand mi-am dat seama ca nu pot cuceri pe cineva asa ca… dupa o epistola de 10 pagini am ajuns sa nu mai vb timp de cateva luni… am fost foarte rau… foarte rau… si imi pare rau… E mult mai simplu sa sochezi prin ceva rau decat prin a oferi in loc de un trandafir 11 trandafiri si un biletel sub perna.
Intre timp… a se vedea blogul precedent.
Si e mult mai greu sa te trezesti dupa “ceva rau” decat dupa 11 trandafiri. Fantomele bantuie, ingerii nu isi fac simtita prezenta.
In speranta ca a ta constiinta va actiona inainte si nu dupa, la cat mai putine regrete (asta daca iti pasa in ce urci: tramvai sau metrou).