Sambata pustiulica de mai sus m-a oprit pe strazile din Sighisoara sa ma intrebe daca nu vreau nuci. Sunt 10.000. A fost imediat corectat de alt prichindel: 4 la 10.000. Am zis nu!
Acum cateva secunde am auzit la radio indemnul unui “nenea” sa mergem sa decojim nuci verzi.
Mi-am dat seama ca anul asta e primul an in care nu am mancat nuci si nici nu cred ca o sa am ocazia sa ma fac negru pe maini. Pana in clasa a 8-a treceam in fiecare zi pe langa cativa nuci si in aceasta perioada aruncam cu ce apucam in nuc sperand ca-mi va cadea vreo nuca. De obicei aveam noroc. Cele mai multe nuci veneau insa de la bunici. De la nucul din gradina. Un nuc imens, singurul copac din gradina in care nu am reusit sa ma urc pana acum.
In ultimii trei ani am mers la Baisesti (nu stiu de ce dau nume dar suna bine, bunica sta in Berchisesti, cu sh :D) la sfarsitul lui Septembrie pentru a bate nucii. Avem doi acolo. E o placere sa stai in varful nucului(astia sunt putin mai mici dar oricum au 8 metri) si sa arunci cu nuce in cei care trec pe jos:D (exista scuza ca a cazut pur si simplu). Anu asta fara nuci scuturati, desi cine stie ce o sa fac peste 2 saptamani cand o sa trebuiasca sa merg acasa pentru 2 zile… Daca ma duc sa bat nucii promit ca aduc cate 4 nuci pentru fiecare 😛