Logic ar fi sa scriu despre o carte dupa ce o citesc, dar acum din motive obiective (veti vedea de ce) o fac inainte…
“Un roman care te cucereste de la primele rinduri, de un umor nebun si scris cu o verva care te obliga sa nu-l lasi din mina. Povestea unui pui de arab abandonat de parinti si crescut de o evreica batrina care isi recapata energia cind se uita la portretul lui Hitler. Copilul se invirte printre prostituate, „proxineti“, comercianti de doi bani si drogati, de la care invata toate lectiile cinismului, dar – printre picaturi – si lectia iubirii totale, mai puternica decit moartea mamei sale de imprumut. O poveste simpla cu care Romain Gary a cistigat Premiul Goncourt pentru a doua oara, sub numele de Émile Ajar. Romancierul a pastrat secretul acestui pseudonim, care n-a iesit la iveala decit dupa sinuciderea sa, in 1980, cind a disparut si misteriosul Ajar.”
Cartea am cumparato acum 20 de minute la pretul unui Stejar impreuna cu Cotidianul si abia astept sa o citesc in tranvai. Va recomand si voua sa ajungeti la chioscul cu ziare si sa luati prima carte din ceea ce se vrea “Colectia de miercuri”.