Insemnari

O să trebuiască să plăteşti, Ioane!!

Filed under: Uncategorized — Gelu August 8, 2006 @ 12:11

Parcul de la Uniri. Ora 18:15. După ce mi-am desfundat simţurile în toaleta ecologică am putut auzi şi prelegerile unui clarvizionar: ” O să trebuiască să plăteşti, mă auzi? O să trebuiască să plăteşti, Ioane!! Şi ce o să trebuiască să dau? O pereche de cârnaţi Ioane!!” Şi Ion şi-a continuat drumul…

Întrebarea care se pune acum e pe ce trebuia să dea Ion perechea de cârnaţi? Ar fi prea simplu să fie o sticla de iaurt, eu cred sincer că era pentru un şâp de iubire!!

Voi pentru ce aţi renunţa la perechea de cârnaţi? Aştept răspunsuri, iar daca printr-o minune aveţi cârnaţii vă intreb pe ce aţi da un kilogram de maioneză, căci cu siguranţă nimeni nu are aşa ceva, la cât de ieftine sunt acum vinetele.

Eu aş renunta la metrul de vise pentru un gram de amăgire.

BCR revine…

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 06:56

M-am plans acum o saptaman ca nu am reusit sa-mi ridic noul card dupa 5 vizite la banca. Acum s-au facut 7 vizite si tot nu am noul card.

Ati vazut si voi reclamele la banci in care se laudau ca in doua ori optii creditul mult dorit. Yep… Sa i-o spui asta lu’ Mutu, care citeste “Averea”.

Am mers azi din nou la Banca cu speranta ca imi voi lua cardul (eram constient ca sansele sunt minime, ca doar au trecut doar vreo 40 de zile de cand am intrat pentru prima oara in banca cu aceiasi dorinta), asa ca dupa ce am asteptat 5 minute dupa alt “client” am vrut sa-mi scot niste bani de pe card. Usor de spus. Timp de 5 minute am completat o cerere, in timp ce “tanti” completa aceiasi cerere  (Nume, Prenume, Adresa, serie si nr CI, Cnp, nr Cardului, nr contului, suma dorita) pe calculator.  Vroiam sa scot 200RON, o suma modesta pentru o banca atat de mare. Cand am semnat hartia ma asteptam sa primesc o “fituica” pe care sa  o  duc la casierie si sa-mi primesc banii. Nope… Vedea ca am bani in cont, ca sunt cel din poza, dar trebuia sa -i confirme cineva de la “centru” plata. Why??? Nu inteleg… In fine… Mi-a spus ca trebuie sa astept 5 minute, maxim 10 ca sa se confirme plata, asa ca m-am pus pe fotoliul confortant aflat langa tejgheaua paznicului si am asteptat… 5… 10… 20… 30… dupa 40 de minute imi spune cu un zambet pe fata ca s-a rezolvat si ma pune sa ma duc la casa de plati… In tot timpul cat am stat si am asteptat in banca nu am fost decat 5 persoane: “tanti”, alta “tanti”, “doamna” de la casierie, paznicul si cu mine… Cand am mers si eu la casa erau 3 oameni in fata mea, asa ca am mai stat 10 minute si acolo. Ajuns la ghiseu am stat 10 minute pentru ca dupa 3 incercari a reusit sa-mi tasteze numele corect, avand buletinul in fata, evident.  Dar…surpriza: desi aveam cardul de 2 ani, nu eram in baza lor de date, asa ca a trebuit sa ma bage, ca sa-mi dea un cod de client, fara de care nu era posibila operatiunea. Nice! Asa ca am stat pana cand a tastat cu voce tare datele de pe buletin… intr-un final imi da si chitanta de semnat. La sfarsit si cireasa de pe tort: ca rasplata ca am stat …70 de minute cred sa-mi scot banii, a trebuit sa le platesc si comisionul, asa ca am primit 199RON. Din nou am o mica nelamurire: de ce nu mi i-au oprit din cont, ca daca totusi aveam nevoie de 200 nu de 199RON.

Nu stiu daca are rost sa va spun ca am intrat foarte vesel si relaxat in banca la 12:15 si am iesit la 13:30 injurand pe toata lumea. La un moment dat “tanti” a incercat sa ma incurajeze sau ceva, spunandu-mi cu un zambet de tipa mandra ca a absolvit ASE-ul (scuze pt cele care le stiu la ASE dar mi se iarta acum) ca mai degraba as fi mers eu acasa dupa card (1000km dus-intors) decat sa-l ridic de la ei:NO FUCKING SHIT?!?!?!?

Unele lucruri sunt…socante…

Filed under: Uncategorized — Gelu August 6, 2006 @ 12:02

Azi dupa ce am bantuit putin prin centru am ajuns “La Motoare”. Era pustie terasa. E prima oara cand am vazut-o atat de goala. Ne-am asejat pe o banca de pe margine, cu fata spre bar… In fata noastra era o tipa singura la masa, care dupa 5 minute a inceput sa scrie intr-o agenda. Nimic deosebit. Noi traiam in ritmul nostru… ne sarutam si stateam unul in bratele celuilalt cu cate un pahar de Skol in fata. Ne bucuram de viata si atat.

A venit si ora 5:20 si trebuia sa plecam… eu o asteptam cu trandafirul in mana in fata baii si tipa care era singura la masa vine la mine si imi da o foaie impaturita, spunandu-mi sa o citim mai tarziu. Nu am reusit sa reactionez ca era deja plecata… Credeam ca e vorba de un psalm sau o rugaciune menita sa ma faca sa ma pocaiesc… am deschis foaia si am ramas surprins… socat… cu un zambet larg pe fata…

Era o poezie  (nu prea reusita daca e sa fiu obiectiv) dedicata noua… In care spunea ca se vede ca ne iubim mult… ne spunea sa fim la fel de fericiti in continuare… ca zambetul nostru aduce fericire si celorlalti… S-a si semnat: Ana.

Acum o ora am primit un mesaj de la o prietena comuna: “Era Ana?” Chiar asa… Era Ana? Nu… nu era Ana dar probabil ca putin din ea s-a simtit si in acele cuvinte venite de la o necunoscuta… Daca ii spuneam eu cele scrise probabil ca nu ar fi fost atat de impresionata… de socata… Asa insa… Poate tipa a vazut mai mult decat indraznim noi sa vedem dupa atat de putine zile…Cine stie… vom trai si vom vedea… nu trebuie decat sa zambim ca sa nu o dezamagim…

A verry big kiss and hug!

Lucruri simple

Filed under: Uncategorized — Gelu August 5, 2006 @ 13:24

Cred ca cel mai bine si mai sanatos e sa-ti doresti lucruri simple, chestii care se pot indeplini in viitorul mai mult sau mai putin apropiat. Nu are rost sa-ti doresti pacea in lume, sa ai o casa in pipera sau mai stiu eu ce…
Uitand ce am spus mai sus, acum va spun si voua ce vreau sa-mi iau in urmatoarele 4 luni, respectiv 4 ani. Primul lucru e o camera , Konica-Minolta Z5, care sa-mi permita sa dau zoom pe geamul celor din leu:D
In al doilea rand, in urmatorii ani, as vrea un Peugeot 206 sw, o masinuta nu f scumpa dar nici cat un Logan. Sper ca nu o sa cedez peste 2 luni sa-mi iau un Canon Powershot 430 doar pentru ca as avea banii… sau peste 2 ani sa-mi iau o Solenza…
Cam atat in acest blog atat de impersonal…

Bancile noastre de toate zilele…

Filed under: Uncategorized — Gelu August 1, 2006 @ 03:01

Cardul meu de la BCR era valabil pana in iulie, asa ca dorind sa scap de un drum de 1000km ca sa mi-l iau pe cel nou am vrut sa-l ridic de la o sucursala de aici. Initial am fost surprins de normalitatea lucrurilor: am completat un formular online in care intrebam ce ar trebui sa fac sa-l primesc si dupa putin timp m-a sunat o doamna foarte politicoasa care mi-a explicat foarte clar ceea ce trebuie sa fac, adica sa merg in luna iulie la orice sucursala si sa solicit sa-mi primesc cardul acolo.
Dorind sa fiu precaut la inceputul lunii am mers la o sucursala minuscula aflata langa Apaca  si dupa ce i-am explicat timp de 5 minute unei… tanti… ce vreau, mi-a zis ca ar trebui sa revin pe 20 pentru ca e posibil ca cei de la mine de acasa sa rataceasca cardul pana ajunge cererea. (mi se parea putin bizar si atunci ca plicul in care se afla cardul sa mearga din Bucuresti la Gura-humorului, pt ca apoi sa fie trimis din nou aici).
Pe 20 am mers din nou la banca. Am stat 30 de minute sa completez cererea respectiva, semi personalizata. Nu mi s-a parut ceva foarte ciudat… aceiasi “tanti” mi-a zis sa revin cam pe 27-28 sa-mi ridic cardul. Asa ca a 3-a oara am mers la banca pe 28. Cu un zambet care se vroia dragut mi-a zis sa revin putin mai tarziu sau daca nu pe 31, ultima zi in care era valabil cardul. Ne fiind foarte convins de ceea ce inseamna “mai tarziu”, am asteptat pana ieri sa ma duc sa-mi ridic noul card. Am stat 30 de minute pentru ca respectiva sa-i returneze nu stiu ce garantie unei doamne, cele 30 de minute petrecandu-le la telefon cu un sef care ii explica unde trebuia sa dea click. Intr-un final ajung si eu sa o intreb de card. “Colega mea e acum la Sector sa ridice cardul, o sa soseasca intr-o ora-doua”. Ok… asa ca am stat degeaba pe fotoliu atata timp tinandu-i companie paznicului care juca tetris pe telefon…
Nu am mers peste 2 ore ci am mers azi, pentru a 5-a oara, in pauza de masa. De data asta m-a recunoscut si mi-a zis cu seninatate in glas ca nu stie ce s-a intamplat cu cardul si ca o sa sune la Gura Humorului sa afle ce si cum… Si inca o data nu inteleg de ce a trebuit sa ajunga pana acolo doar ca sa se intoarca intr-un final… Pana atunci, nu stiu cand, o sa supravietuiesc si fara card…noroc ca mi-am scos aproape toti banii de pe ei pentru ca eram aproape sigur ca se va ajunge la asa ceva.

PS: au mai trecut trei zile si am aflat de la cei de la banca de la mine de acasa ca nu au primit nici o cerere:|