Zizu! Un fotbalist magistral care cand toata lumea avea deja laudele pregatite, ziarele scrisesera deja articole omagiatoare despre un zeu reinviat ca intr-un basm, a socat. In momentul ala pentru mine a devenit un erou. Pana in minutul 110 al finalei tineam cu Franta asa cum am tinut si cu Australia sau Ghana. Imi placea de Zidane cum joaca, modestia sa din joc si nu numai, imi placea ca jucator. In momentul in care comentatorul a inceput sa spuna ca si-a umbrit cariera, ca a distrus tot ce a cladit pana acum, am inceput sa-l privesc pe Zinedine Zidane ca pe un adevarat erou. Nu acel fel de erou pe care il astepta toti, un erou renascut dupa doua campionate ratate si dupa ce s-a retras, ca sa aduca titlul mondial unei echipe de veterani, ci acel erou care se dovedeste a fi om. El nu s-a luptat ca Armstrong cu cancerul pt a castiga de 7 ori Turul Frantei, el a crezut ca mai este in stare sa lupte si a luptat. S-a ridicat atunci cand toti credeam ca a murit, odata cu el si echipa frantei, cand toata lumea nu facea decat sa contorizeze minutele scurse la un campionat mondial fara ca Franta sa marcheze. A ajuns cu Franta in fianala si toata lumea era pregatita sa il aplaude ca pe eroul ce il asteptau la sfarsitul meciului, indiferent cine ar fi castigat. Aurora i-a crescut si mai mult odata cu acel magnific gol din primele minute ale meciului cand a sutat asa cum numai cineva care stie ca se termina si ca trebuie sa mai simta jocul prin vene cat mai poate. Ajunsi in prelungiri lumea se astepta ca el sa aduca titlul. Se asteptau sa dea un gol cu capul in ultimele minute. Orice alceva… Comentatorul: “Cum a putut face asa ceva cand stia ca il urmaresc in orice moment 23 de camere…” E demn de laudat pentru acest lucru. Nu s-a gandit ca va fi blamat, ca va pierde balonul de aur(pe care l-a castigat pe drept). Gesturile ca ale lui sunt de blamat, prea multe batai pe terenul de fotbal, prea multa violenta in jurul sportului rege. Al lui insa e de inteles desi nu stiu ce i-a spus Mazzerati dar majoritatea am fi cedat, si pentru asta l-am admirat: s-a dovedit ca are slabiciuni, ca este facut din defecte si ca doar dorinta noastra de a crede in basme l-a facut ceea ce nu poate fi nimeni.
Dupa acea lovitura a asteptat cartonasul rosu, si-a pus capul in pamant si a plecat trecand pe langa cupa. Imi doream din tot sufletul ca Franta sa castige si acea bara m-a durut la fel de mult ca si daca ar fi fost Romania in locul ei. Dar asa se termina povestile in viata reala. Eroii cad de pe cele mai inalte varfuri si asta ii face sa fie si mai puternici, ca au avut curajul sa se arunce.