Intors de la un mic chef si trecut pe Bergembier dupa 2 alte beri am ajuns inevitabil in fata cratitei. Cartofi prajiti si crochete de peste. Pus in fata farfuriei albastre am descoperit cu stupoare ca pestele avea gust de peste, ca in spatele susanului crocant se afla gustul care ma lasa destul de indiferent.
La servici pentru ca nici nu fumez si nici nu beau cafea am ajuns sa beau multa apa asa ca de cel putin 10 ori pe zi folosesc aparatul (nu stiu cum sa-i zic) de apa. Pentru a curge lichidul “magic” trebuie sa apesi… am facut asta de sute de ori. Cu toate astea acum cateva zile cand un coleg in fata mea a facut acelasi lucru mi s-a parut cel mai ciudat lucru posibil. Eram convins ca trebuie sa dai in sus prostia aia. Asa ca am dat in sus ca sa imi umplu cana. Evident ca nici un strop nu a curs in cana mea albastra.
Morala? Nu vreau sa intru in detalii dar cred ca v-ati prins;)