O zi aproape normala. Acum dupa aproape 2 l de Timisoreana(mai e ceva in halba) si dupa o zi petrecuta pe “campul muncii”.
Dimineata am redescoperit o fata cunoscuta. O..tipa… care vinde ziare la Razoare. Fata ei nu exprima nimic. In fiecare dimineata la fel de inexpresiva. Trece printre masini fara sa zica nimic, cu ziarele prinse de pieptul ei cu clame de rufe. Intr-o zi o sa ma cobor din tranvai pentru a lua un ziar de la ea. Chipul ei mie atat de familiar. Am zis “tipa” dar nu m-ar mira prea tare daca ar avea 30 de ani si 2 copii care o asteapta acasa. Cred insa ca are 19 ani… oricum chipul ei mi se pare incredibil… e sensul meu de mers pana la servici… e un mic motiv de a lua 11 sau 12…
Dupa 7 ore de testat am ajuns la cumparaturi… m-a surprins normalitatea. Era Carrefour-ul mult prea gol… am navigat fara probleme printre raioane iar la coada nu am stat de loc, dand peste o caserita cat se poate de amabila… chiar am fost putin socat de normalitatea discutiei cu ea… si de simplitatea situatiei….
In drumul de intoarcere m-a marcat chipul unui batran… Avea un nas foarte mare… niste ochi f mici… parul alb si o chelie destul de proeminenta… buza de sus proeminenta… o pata de var pe obrazul drept… multe pete pe camasa lui verde cu rosu… in patratele mici si roasa de timp…