Insemnari

:|

Filed under: Uncategorized — Gelu July 29, 2006 @ 15:02

O zi aproape normala. Acum dupa aproape 2 l de Timisoreana(mai e ceva in halba) si dupa o zi petrecuta pe “campul muncii”.

Dimineata am redescoperit o fata cunoscuta. O..tipa… care vinde ziare la Razoare. Fata ei nu exprima nimic. In fiecare dimineata la fel de inexpresiva. Trece printre masini fara sa zica nimic, cu ziarele prinse de pieptul ei cu clame de rufe. Intr-o zi o sa ma cobor din tranvai pentru a lua un ziar de la ea. Chipul ei mie atat de familiar. Am zis “tipa” dar nu m-ar mira prea tare daca ar avea 30 de ani si 2 copii care o asteapta acasa. Cred insa ca are 19 ani… oricum chipul ei mi se pare incredibil… e sensul meu de mers pana la servici… e un mic motiv de a lua 11 sau 12…

Dupa 7 ore de testat am ajuns la cumparaturi… m-a surprins normalitatea. Era Carrefour-ul mult prea gol… am navigat fara probleme printre raioane iar la coada nu am stat de loc, dand peste o caserita cat se poate de amabila… chiar am fost putin socat de normalitatea discutiei cu ea… si de simplitatea situatiei….

In drumul de intoarcere m-a marcat chipul unui batran… Avea un nas foarte mare… niste ochi f mici… parul alb si o chelie  destul de proeminenta… buza de sus proeminenta… o pata de var pe obrazul drept… multe pete pe camasa lui verde cu rosu… in patratele mici si roasa de timp…

…eu vreau sa reciclez apa uzata

Filed under: Uncategorized — Gelu July 28, 2006 @ 09:04

“De cand ma stiu daca ma intreba lumea ce vreau sa fac, le ziceam ca vreau sa lucrez unde se recicleaza apa uzata”- un tip care infrunta ca si mine caldura insuportabila de la trecerea de pietoni.

Voi cand erati mici ce  vroiati sa faceti? Eu nu cred ca vroiam sa devin QA Specialist si eventual in cele din urma sa ajung Product Manager…

Vroia cineva dintre voi sa recicleze apa uzata, sau poate ca cineva isi dorea (de ce nu, doreste) sa “recicleze  suflete uzate”?

Haide Sportul!

Filed under: Uncategorized — Gelu July 27, 2006 @ 13:49

Cand s-a afisat acum cateva saptamani programul Ligii 1 de fotbal deabia asteptam sa merg pe 30 la meciul Sportului cu Rapidul. Speram la o revansa dupa infrangerea de la sfarsitul campionatului care ne-a facut sa pierdem lucul 3, care ne-ar fi dus in cupa Uefa, in locul lui Dinamo, pe care am batut-o cu un sec 5-4 :D Apropo, felicitari alb-rosilor pt 9-1 cu amatorii din Malta.

Peste 2 zile e 30…dar… stupoare.  Acum cateva luni cand au fost alegerile pentru sefia FRF-ului Mihai Sandu avea nevoie de tot ajutorul pe care-l putea obtine pentru a mai castiga un mandat, asa ca cele 51 de voturi aduse de patronul Pandurilor (sunt multe echipe de mineri prin diviziile B,C,D) au fost cat se poate de bune. Numai ca, surpriza sau nu cei din Targu Jiu au retrogadat… Au avut 25 de puncte… Sportul a avut cat Dinamo, 56, cu 3 mai putin ca Rapid…oricum cred ca stiti cu toti unde vreau sa ajung. Sportul a fost retrogradata in Liga a 2-a pt o datorie de 350.000 de dolari. Steaua, Rapid, Dinamo au datorii cu mult mai mari la bugetul statului numai ca prin diferite artificii recunoscute si de cei de la liga au reusit sa scape de ele… Cand s-a rejudecat decizia ligii au fost doi superteri de-ai sportului la liga. Va puteti imagina cred ce s-ar fi intamplat daca cele 3 echipe amintite mai sus ar fi fost in locul “gastii nebune”. O mica revolutie. Asa… se scapa de o echipa incomoda si au toti de castigat: Sandu intoarce favoarea patronului Pandurilor iar “granzii” scapa de un adversar mult mai incomod ca minerii si in plus pot sa-i cumpere pe studenti la preturi de nimic….

Concluzia? Sunt pregatit sa merg si la matineu si sa-i vad cum joaca din prima etapa cu Chimia Brazi…sau de ce nu cu Cetate Suceava. Dar sa speram in normalitate si sa merg totusi la Sportul-Rapid.

Doar niste versuri…

Filed under: Uncategorized — Gelu July 24, 2006 @ 05:04

Mircea Cartarescu
————————–
Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

Si pestele avea gust de peste…

Filed under: Uncategorized — Gelu July 18, 2006 @ 12:50

Intors de la un mic chef si trecut pe Bergembier dupa 2 alte beri am ajuns inevitabil in fata cratitei. Cartofi prajiti si crochete de peste. Pus in fata farfuriei albastre am descoperit cu stupoare ca pestele avea gust de peste, ca in spatele susanului crocant se afla gustul care ma lasa destul de indiferent.

La servici pentru ca nici nu fumez si nici nu beau cafea am ajuns sa beau multa apa asa ca de cel putin 10 ori pe zi folosesc aparatul (nu stiu cum sa-i zic) de apa. Pentru a curge lichidul “magic” trebuie sa apesi… am facut asta de sute de ori. Cu toate astea acum cateva zile cand un coleg in fata mea a facut acelasi lucru mi s-a parut cel mai ciudat lucru posibil. Eram convins ca trebuie sa dai in sus prostia aia. Asa ca am dat in sus ca sa imi umplu cana. Evident ca nici un strop nu a curs in cana mea albastra.

Morala? Nu vreau sa intru in detalii dar cred ca v-ati prins;)

www.cafeneaua.com

Filed under: Uncategorized — Gelu July 12, 2006 @ 03:05

Mi-a venit pur si simplu sa dau un search. Carti online. Am dat peste o pagina, comunitate as zice mai bine, foarte interesanta. Chiar mi-era pofta sa citesc. Urmeaza una dintre poeziile care mi-au placut mult, desi de obicei nu-mi plac versurile cu rima.

Te trage lumea scunda de picioare,
Pacat ca de pe buze mi te-ai rupt
Si ai cazut cu ultima ninsoare
Acolo, intre vicii, dedesupt.

Eu o himera am iubit in tine
Tu esti cum esti, dar eu te vad cum vreau,
Am sa te plang la despartire bine,
De-mi va fi dor, din lacrimi sa te beau.

E frig si e normal ca fiecare
Sa-si caute un loc mai bun, mai rau,
Te trage lumea scunda de picioare,
E timpul sa recazi la locul tau.

Cand ati fost ultima oara cu adevarati fericiti?

Filed under: Uncategorized — Gelu July 11, 2006 @ 11:06

Cand ati fost ultima oara cu adevarati fericiti? Cand ati stralucit pentru un lucru marunt? Cand ati uitat ultima oara de toate problemele voastre si sa plutiti pur si simplu?

Azi venind cu tranvaiul de la servici am vazut 4 puradei cu adevarat fericti.  Erau desculti, murdari, pe jumatate dezbracati si au iesit in fuga din curtea casei de chirpici pe o poarta care mai resimte inca frigul de asta iarna. Tatal lor venea tantos cu un pepene verde in mana. Era mai mandru de ultima sa achizitie ca cei ce tocmai si-au cumparat un mercedes sau un avion. Cei patru l-au incercuit si sareau in sus de bucurie avand niste fete senine, uitand de lipsa incaltarilor, de frigul ce l-au rabdat toata iarna… imaginea pepenelui le straluceau in ochi mai ceva ca lumina unei jucarii de 3 milioane sau a unor haine din mall!

Si am pus-o la loc pe raft

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 02:47

Acum ceva timp bantuind prin oras am ajuns intr-o librarie, unde am dat peste o carte care m-a atras. Se chema “Supa de pui pentru suflete romantice”. Suna cam… Am presupus ca e pentru domnisoarele sensibile si plangacioase care asteapta sa fie consolate, sa le zica cineva ca vor fi si ele iubite, sa arate ca mai exista si romantism pe lumea asta preocupata mai mult de sex si de bani (ordinea o alegeti voi)! Rasfoind-o am gasit povestiri dragute care m-au facut sa zambesc, intamplari la care am fost si eu la un moment dat protagonist(lucruri simple, cum ar fi sa-i lasi un biletel  sub o perna) si am vrut sa o cumpar mai ales ca atunci eram intr-o pasa mai proasta si eram destul de deprimat si cartea asta chiar ar fi fost supa de pui pentru suflet. Daca nu exista “romantice” la sfarsit o aveam de mult carticica… dar in momentul respectiv nu ma simteam si nici nu vroiam sa am vreo legatura cu acest concept.
Azi am dat din nou de cartea asta si am rasfoit-o din nou. Am stat 5 minute cu ea in mana si apoi am pus-o la loc. Dupa ce m-am uitat in fuga la alte carti am luat-o din nou ca in cele din urma sa revin la ea si sa zambesc din nou. Intr-un final am pus-o la loc pe raft. Daca m-ar fi vazut cineva as fi putut spune ca e pentru cineva, ca o voi face cadou.
Intre timp am citit si un mic comentariu pe un site:  “Intr-o lume tulburata de necazuri, de confuzie si intuneric, dragostea este singura noastra raza de lumina, care ne calauzeste prin viata si ne daruieste un motiv ca s-o traim.”Supa de pui pentru suflete romantice” aduce un omagiu puterii nemarginite a dragostei, a pasiunii si devotamentului, redand adevarata semnificatie a conceptului de “romantism”. Aceasta colectie extraordinara de povestiri va va ajuta sa descoperiti dragostea acolo unde nu v-ati imaginat niciodata ca ar putea exista. Veti trai pasiunea si fericirea pe care numai dragostea vi le poate darui; veti cunoaste linistea si bucuria de a avea un prieten credincios; sufletele va vor fi cuprinse de speranta atunci cand veti intelege ca o relatie poate fi redescoperita si reimprospatata; va veti lasa purtati pe aripile amintirilor dulci si pretioase.”Supa de pui pentru suflete romantice” este modul ideal prin care va puteti exprima dragostea, fie ca doriti sa-i aratati unei persoane dragi sufletului vostru o dovada de afectiune, fie ca daruiti un cadou unui cuplu proaspat casatorit; cu siguranta veti reusi sa redescoperiti iubirea in relatia cu partenerul vostru de viata. Aceasta carte extraordinara este dedicata tuturor celor care cred in magia dragostei. Plina de elocventa, sensibilitate si chiar umor, va va schimba pentru totdeauna conceptul de dragoste si romantism.”

Acum sigur nu o voi lua nici macar de pe raft. Prea dulce pentru mine, sigur as face diabet dupa 50 de pagini.

E Dimineata!

Filed under: Uncategorized — Gelu July 10, 2006 @ 21:23

E 7:15. Telefonul era pus sa faca urat la ora 8 dar a sunat pe la 6:30. A trebuit sa cobor pana jos si am fost in mod placut surprins de caldura, de lumina, de prospetimea zilei de azi. Poate e o zi speciala sau poate pur si simplu e Dimineata. Asa ar trebui sa fie toate inceputurile, sa fie atat de proaspete.

He is the Champion!

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 11:53

Zizu! Un fotbalist magistral care cand toata lumea avea deja laudele pregatite, ziarele scrisesera deja articole omagiatoare despre un zeu reinviat ca intr-un basm, a socat. In momentul ala pentru mine a devenit un erou. Pana in minutul 110 al finalei tineam cu Franta asa cum am tinut si cu Australia sau Ghana. Imi placea de Zidane cum joaca, modestia sa din joc si nu numai, imi placea ca jucator. In momentul in care comentatorul a inceput sa spuna ca si-a umbrit cariera, ca a distrus tot ce a cladit pana acum, am inceput sa-l privesc pe Zinedine Zidane ca pe un adevarat erou. Nu acel fel de erou pe care il astepta toti, un erou renascut dupa doua campionate ratate si dupa ce s-a retras, ca sa aduca titlul mondial unei echipe de veterani, ci acel erou care se dovedeste a fi om. El nu s-a luptat ca Armstrong cu cancerul pt a castiga de 7  ori Turul Frantei, el a crezut ca mai este in stare sa lupte si a luptat. S-a ridicat atunci cand toti credeam ca a murit, odata cu el si echipa frantei, cand toata lumea nu facea decat sa contorizeze minutele scurse la un campionat mondial fara ca Franta sa marcheze. A ajuns cu Franta in fianala si toata lumea era pregatita sa il aplaude ca pe eroul ce il asteptau la sfarsitul meciului, indiferent cine ar fi castigat. Aurora i-a crescut si mai mult odata cu acel magnific gol din primele minute ale meciului cand a sutat asa cum numai cineva care stie ca se termina si ca trebuie sa mai simta jocul prin vene cat mai poate. Ajunsi in prelungiri lumea se astepta ca el sa aduca titlul. Se asteptau sa dea un gol cu capul in ultimele minute. Orice alceva… Comentatorul: “Cum a putut face asa ceva cand stia ca il urmaresc in orice moment 23 de camere…” E demn de laudat pentru acest lucru. Nu s-a gandit ca va fi blamat, ca va pierde balonul de aur(pe care l-a castigat pe drept). Gesturile ca ale lui sunt de blamat, prea multe batai pe terenul de fotbal, prea multa violenta in jurul sportului rege. Al lui insa e de inteles desi nu stiu ce i-a spus Mazzerati dar majoritatea am fi cedat, si pentru asta l-am admirat: s-a dovedit ca are slabiciuni, ca este facut din defecte si ca doar dorinta noastra de a crede in basme l-a facut ceea ce nu poate fi nimeni.
Dupa acea lovitura a asteptat cartonasul rosu, si-a pus capul in pamant si a plecat trecand pe langa cupa. Imi doream din tot sufletul ca Franta sa castige si acea bara m-a durut la fel de mult ca si daca ar fi fost Romania in locul ei. Dar asa se termina povestile in viata reala. Eroii cad de pe cele mai inalte varfuri si asta ii face sa fie si mai puternici, ca au avut curajul sa se arunce.

Ma doare crud un trandafir…

Filed under: Uncategorized — Gelu July 7, 2006 @ 14:45

“Ma doare crud un trandafir
 Cules din raiul de gradini
 Ce-ti izvorasc din suflet”

O strofa uitata de vremuri si de timp.. . am citit-o acum ceva timp(4 ani) intr-o revista de tinere talente… m-a lasat pe spate. Mi s-a parut geniala. Mai erau 3 strofe pe care timpul mi le-a sters din memorie… se termina poezia cu “Si nu-ti aduci aminte”

Azi in tranvai Luceafarul, in interpretarea atistica a unei mici actrite care cerea cate 50 de bani pentru reprezentatie.

“Ce-ti pasa tie chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece”

Intre timp un chip de lut se golea de lichide… cu spatele la toti ceilalti, izolat de toata lumea din jur, de masini si tranvaie, doar el si hornul care tinea pe post de copac…

E noapte si tarziu si ma intreb de ce o fac pe suparatul atat de des si de ce indepartez lumea din jurul meu doar pt ca nu obtin ce vreau, si stim ca asta e aproape imposibil si poate ar trebui sa ne multumim cu o imbratisare, sa ne multumim cu un sarut furat, sa ne multumim cu o relatie perfecta, poate nu ar trebui sa desconsideram ceea ce avem doar pentru ca stim ca se poate si mai mult. Daca totusi nu exista nimic mai sus de cer? Cum te-ai simti daca ai ajunge pana Sus si dorind sa mai urci cineva ti-ar raspunde sec: “Hei tu, unde vrei sa mai urci? Aici s-a terminat! Nu e nimic mai sus!” ?!?!?! Probabil ca am cauta usa secreta ce duce mai sus… am inspecta pana la infinit tavanul in cautarea crapaturi…

Albastru incomplet

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 00:12

Aseara am dat peste un blog care mi s-a parut genial. Uite o mica parte din el:

” -Incredibil. Dă-mi visul tău!
– Nu, asta nu.
– Hai, dă-mi-l! Ţi-l cumpăr, cît vrei pe el?
– Nu-l vând, zău, nu fii absurda…
– Îţi dau sentimentul meu de nostalgie în schimbul visului.
– Eşti nebuna, ce să fac cu nostalgiile tale?
– Habar n-am, mie nu-mi mai trebuie, vreau visul tău. “

Restul blogului il puteti citi aici.

Alb sau negru?

Filed under: Uncategorized — Gelu July 6, 2006 @ 13:47

Cred ca ni se intampla tuturor sa ne creem o imagine despre cineva fara sa cunoastem persoana respectiva, doar vazand-o. Este inevitabil. E la fel ca si dragostea la prima vedere numai ca in cealalta directie.
Acum cateva luni am vazut pentru prima oara la BCU o tipa care din prima m-a enervat. Pur si simplu. Fata ei… felul in care statea pe scaun… Pur si simplu. De atunci am mai vazuto de nenumarate ori si pur si simplu am creat o mica/mare antipatie pentru ea. Am descoperit intre timp ca avem o cunostinta comuna, ca este la mine la facultate, cu un an mai mare…

Azi cand m-am urcat in tranvai am vazuto pe un scaun din fata mea. Am ramas putin surprins. Aceiasi fata de viitoare femeie care scoate flacari pe nari, o viitoare barfitoare si telenovista. La un moment dat am inceput sa ma uit pe geam la macaraua pe langa care trec de cel putin 2 ori in fiecare zi. Deodata am inceput sa aud o voce suava. Cred ca ni se intampla tuturor sa ne creiem o imagine despre cineva fara sa o cunoastem pe persoana respectiva, doar auzindu-i vocea. Era ceva suav si incitant… vorbea ceva despre o documentatie ce trebuie facuta… Imi placea la nebunie. Incepuse sa mi se creieze in minte o imagine a persoanei ce vorbeste. Am intors capul: era aceiasi tipa enervanta.

Noul meu cartier

Filed under: Uncategorized — Gelu @ 13:28

M-am mutat. Acum cat se poate de oficial. Toate locurile sunt deja la locul lor, scriu la calculatorul meu cu o noua conexiune la net. Am gatit deja o data mai mult decat serios. am facut piata de 2 ori(piata Rahova). Imi admir in fiecare dimineata si seara vecinele: multe babe care stau pe o patura pe scarile de la intrare. Privesc cele trei lumini aprinse de la blocul din fata, in comparatie cu cele trei neoane inchise din camin la ora asta. Acum 20 de minute am vazut un om fericit: un tip statea relaxat pe scaunul masini in timp ce tipa si-a ridicat brusc capul din poalele lui cand am trecut eu pe langa Golful rosu parcat in fata blocului.(babele erau la culcare) Probabil ca aveau o discutie filosofica…