Insemnari

Uni se mai gasesc

Filed under: Uncategorized — Gelu June 22, 2006 @ 01:43

In vesnicul meu chin de a invata la DCE am ajuns si in cantina. In fata mea o tipa ca oricare alta. Nimic special. Era la Transporturi si fuma mult. La un moment dat se desprinde un tip dintr-o haita de masculi cu fete de manelisti(nu e o zic ca si cum ar fi un lucru negativ, nu de data asta) si vine la fata noastra, care avea doua codite. Ii cere un foc. Ia bricheta si isi aprinde tigara. Apoi in spune ceva legat de flacara, isi elibereaza scaunul de langa ea si se aseaja. Tipei ii era imposibil sa zica ceva. Era pur si simplu fascinata. El ii arata un truc, ceva cu scrumul de tigara, pe care cred ca l-am vazut, dar nu cred ca asta continua. Se vedea pe fata ei ca e coplesita, ca fata lui bruneta si cerculetele sexy de fum pe care scoate erau prea mult… nu avea cum sa reziste. Dupa micul truc cu tigara a scos niste carti de joc si o alta “vraja” (f interesanta as zice eu) care a vrajito complet pe mica noastra domnisoara. Dragostea plutea prin aer. Au inceput sa vorbeasca despre tigari, cursuri, vreme, fotbal, dar nu mai conta pentru nici unul. Ea uitase complet de cursurile din fata ei si de proiectul ei de cale ferata. Mica intalnire s-a apropiat insa de final caci ceilalti masculi se pregateasu sa plece si cuceritorul nostru nu putea ramane singur. Asa ca a plecat urandu-i bafta si spunandu-i ca se vor mai vedea ei. Tipa inca mai visa… dupa un timp a venit pritena ei care statea la o masa invecinata si…:”Si…ti-a cerut numarul de telefon?”, avand o voce plina de invidie ca nu se afla in locul ei, fiind foarte mirata cand raspunsul a venit sec: NU. Sunt convins ca se vor mai vedea si ca peste o saptamana vor bantui impreuna, brat la brat si fum la fum.

Mica asta intamplare mi-a adus aminte de o fosta  colega de genera si de actualul ei sot. Au inceput sa fie impreuna cred ca prin clasa a 10-a sau a 11-a. Pana atunci ii vedeam des prin oras(de 17.000 de oameni) dar… adica nu mi-ar fi venit in minte ca ar fi putut fi impreuna. Cand i-am vazut insa pentru prima oara tinandu-se de mana mi-am dat seama ca e cel mai firesc lucru posibil, ca pentru asta au fost facuti. Nu-mi imaginam de ce nu au fost impreuna si pentru ce. Niciodata nu am fost atat de convins ca doi oameni se potrivesc.

Concluzia? Dragostea exista si cine stie cand iti gasesti perechea la coada la paine. Poate ar trebui sa-mi iau si eu un pachet de carti si sa invat cateva trucuri, eu insa sa cer si numarul de telefon.  Ar fi simplu sa fie asa… eu insa deja stiu numarul de telefon…

P.S. Nu stiu daca are vreun rost sa mai zic ca am picat cu brio DCE-ul…

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment