Insemnari

Azi am incercat sa fiu eficient… asa ca acum sunt de peste o ora intr-o pauza prelungita pentru ca nu stiu ce stiu deci nici ceea ce nu stiu. Trebuia sa ma trezesc la 8… la 9 am iesit din camera: destinatia BCU! M-am inconjurat de carti, cursuri, seminarii, laboratoare si am sperat ca astfel o sa atrag inspiratia spre mine. Nu prea mi-a suras norocul, oricum mi-am indurat setea de cunoastere(si mai ales frica, ca o sa pic) timp de vreo 7 ore…  Am luat si cateva pauze… in una dintre ele m-am grabit sa termin de mancat caci tipele de langa mi-au facut o pofta nebuna de Ionesco, absurdul discutiei lor m-a facut sa-i vad cu alti ochi pe Domnul si Doamna Martin. O mironosita ii povestea celeilalte tipe, bucuresteanca, despre cum a fost cand s-au vazut parintii ei cu ai prietenului si ca dupa o anumita perioada inevitabil imprumuti din personalitatea celuilalt (contopidu-se intr-o singura Umbra as completa eu) si ca… incerca sa-si acopere cu un val de virtute virginitatea dupa 4 ani de cand sunt impreuna…
Pe langa cartea de Algebra Liniara, Calcul Matriceal si Metode Numerice Aplicate a aparut si Cantareata Cheala… inca din primele pagini mi-am dar seama ca ceapa pe care am puso ieri in omleta a stat prea adanc in pamant: la o adancime de 4 cm, cand cu totii stim ca pentru a contine cat mai mutla vitamina C sunt necesari cel putin 5 cm… mai putina vitamina pentru mine…
“-Ce ciudat, bizar, straniu! Atunci, doamna, locuim in aceeasi camera si dormim in acelasi pat, stimata doamna. Poate ca acolo ne-am intalnit! -Ce ciudat si ce coincidenta! Tot ce se poate, acolo ne-am intalnit, si poate chiar si noaptea trecuta. Dar nu-mi aduc aminte stimate domn” Da… cati dintre noi nu s-au trezit la un moment dat cu aceleasi replici pe buze, sau credeti ca peste 10 ani, nu ne vom trezi intr-o dimineata si ne vom uita la sotia/sotul/amantul/amanta si il/o vom intreba: “Hwo the fuck are you?!?!?!”
Important e insa ca apoi, sa-i spunem si noi: “Hai sa uitam draga tot ce nu s-a-intamplat intre noi si, acum ca ne-am regasit, sa-ncercam sa nu ne mai pierdem si sa traim la fel ca pana acum” Da… multa sticla pisata… asa vom ajunge si noi sa nastem idei mari la examene mici. Problema ramane cum o sa ne spuna ideile: mama sau tata? Eu ma simt prea baiat ca sa fiu mama, si prea mic ca sa fiu Tata… asa ca renunt la sticla si presar picaturi de albastru caci sunt convins ca guturaiul ii ataca pe toti la un moment dat, indiferent daca iti tii sau nu camasa in paltaloni, indiferent daca ai sosete sau pur si simplu doar un fir razlet pe obraz rasarit dintr-o alunita independenta!