Concurs de alergat azi in poli. 25 de concurenti. 5 ture. Numarul 11 pe tricou. La 20.20 s-a dat startul. Dupa prima tura eram pe 3. Dupa a doua eram primul. La a treia am abandonat. Ma durea ingrozitor splina si ficatul. Nu cred ca de asta am abandonat ca as fi terminat cred si celelalte 2 ture daca as fi insistat, dar nu cred ca as fi putu sa vad cum ma depasesc uni. Nu pot lupta si gata! Cred ca daca esti buna la ceva esti bun pur si simplu, fara antrenament! Stiu ca ma insel dar nici macar de alergat nu mai am chef! Tot concursul asta mi-a adus aminte de o poveste pe care am citito mai de mult. De tare mult!
Cica a fost odata ca niciodata o jumatate! Si acea jumatate nu vroia decat sa faca parte dintr-un intreg… e prea lunga povestea si prefer sa fac un rezumat: si el ca si mine a renuntat atunci cand ceea ce cladise parea a avea mici gauri ca apoi sa-i para rau si sa se intoarce la intregul pe care il lasase. Apoi si-a dat seama de greseala pe care o facea si a preferat sa renunte… si asa a aparut o alta jumatate care din anumite unghiuri parea perfecta dar prefera sa priveasca prin acele unghiuri mult prea drepte si opace… poveste scurta si total incoerenta si totusi dau “Post”! Ma duc sa-mi ling ranile la o timisoreana!